|
da, e amuzant ca in lagarele comuniste nefericitii erau serviti cu argumentul lagarelor naziste: voi, astia, care ati omorat o gramada de oameni, uite ca acum o patiti! nu conta ca respectivii n-aveau treaba cu nazismul (eventual aveau un unchi simpatizant legionar). in plus care mai era diferenta dintre cele doua tabere?
a fi contra poate fi un teribilism - cel mult la o anumita varsta - dar poate fi si o reactie destul de sanatoasa. dadaismul a inceput ca miscare 'contra'. as zice ca acel 'sa punem mustati giocondei' a fost destul de putin argumentat. ok, ca ulterior totul s-a teoretizat e partea a doua, dar initial a fost o reactie.
accept punctul tau de vedere, cel al unui teribilism ieftin. dar tu accepti punctul meu de vedere, cel al unei alergii la unele subiecte standardizate, osificate, repetate pana la greata? accepti ca acest 'teribilism' poate fi pur si simplu o intoxicatie, o reactie la palaria cu clisee pe care cinematografia romaneasca o foloseste in ultimul timp?
si, in legatura cu fluieratul in catedrala, daca dadaistii au pangarit-o pe suava mona lisa, de ce n-as avea si eu o urina ceva mai acida pe blogul lui mungiu? nu confuda lipsa de argumente cu maniera de expunere. poti avea argumente foarte solide, dar pe care le poti expune violent.
----------------------------------------------
P.S. revin, discutia mi se pare interesanta. sunt sigur ca voi trezi protestele multor farisei care vor spune ca n-ar trebui sa discutam doar de dragul discutie, ca ar trebui sa avem o finalitate.
hai sa te enervez pana la capat: in perioada pietei universitatii imi amintesc de o gramada de persoane 'de bine' care stateau pe margine si huiduiau. aia erau 'oamenii de bun simt'. nu asta imi ceri si tu? sa renunt la acel 'contra' pentru a adopta 'bunul simt'?
dar daca acel contra e o componenta esentiala a mobilitatii gandirii? nu cunosc multe despre facultatea de teatru si film, dar stiu ca exista o proba in care studentii sunt pusi sa compuna un scenariu folosind o serie de cuvinte: copac, apa, casa, creion. chestia asta mi s-a parut de neinteles. e normal sa limitezi creativitatea unui artist impunandu-i un set de cuvinte? ce s-ar intampla daca setul de cuvinte ar fi 'manager', 'computer', i'nternet,' 'casa'? ai spune: nu se poate! daca nu apare un pensionar nu e hiperrealism, minimalism, angajare sociala. iar chestia cu 'suntem saraci' mai las-o incolo. TU nu esti sarac. nici eu, si nici mungiu. noi nu facem parte din societate? de ce doar pensionarul de la 4 e atins de aripa artei? noi n-avem stofa?
|