|
daca minimalismul este un sistem estetic, atunci subiectul abordat poate fi divers, ba chiar poate lipsi cu desavarsire (sa zicem film experimental). daca subiectul e separat de sistemul estetic, atunci putem vorbi foarte bine si de o diversitate de genuri. si o comedie poate fi tratata minimalist. de fapt nu minimalismul ar trebui pus in discutie, ci stereotipia in care a inceput sa se scalde cinematografia romaneasca, sacul cu subiecte inspirate din telejurnalul de la ora 5. mdl e o stire a jurnalului de la ora 5. minimalism inseamna pentru multi un bloc crapat, un perete plin de jeg, un cersetor la colt de strada etc. a face un film minimalist inseamna a-l insurba social si a devora toate jurnalele tv. categoric vom vorbi fie de o tragedie pur sange, fie de una tratata in cheie comica, dar in final cu acelasi nod in gat si cu aceeasi senzatie apasatoare in cosul pieptului. toate astea nu tin de minimalism. minimalismul nu obliga la nimic. minimalismul nu dicteaza subiectul. pot face minimalism si cu un zid proasapat zugravit, o sculptura si o vaza cu flori. pot face minimalism cu orice. arta video da numeroase exemple de minimalism. mergi la dalles, nu stiu daca mai e expozitia de arta video, si vei avea destule exemple.
pitbull, nu sunt un denigrator al minimalismului. sunt doar impotriva subiectelor standard, al subiectelor 'grele', care iti introduc o gheara in piept, care practica un fel de santaj emotional, gen 'romania, o vale a plangerii'. nu sunt un adept al stilului holliwoodian, al scenariilor construite cu sublerul, dar nu cumva noul val tinde sa mestece aceleasi subiecte, sa se afunde in aceeasi atmosfera? nu te deranjeaza previzibilul? cand aud de un film al noului val stiu din start ca are o implicare sociala, ca personajul principal e plin de boli, e pensionar, studenta care vrea sa avorteze, prostituata, copil al strazii, revolutionar etc. asta n-are nici o legatura cu minimalismul.
|