|
Nu m-ai plicitisit, dimpotrivä, m-ai bucurat.
Se pare cä ai un nivel de inteligentä si culturä foarte ridicat pentru vârsta ta - dar, din päcate, acest film nu l-ai receptat deloc corect. Unele dintre observatiile tale critice sunt juste fiecare în parte, dar îsi pierd valabilitatea dacä plasäm elementele respective în context... sau le privim dintr-un alt unghi, la fel de valid... sau stim sä diferentiem între particular si general... sau, sau, sau... Ar fi multe de spus. Pur si simplu, te-ai avântat la o analizä a filmului de pe o pozitie prea ambitioasä, pentru care la 17 ani nu esti încä pregätitä (ca sä nu te simti jignitä, fac o extrapolare foarte hiperbolizatä, dar cred cä vei prinde ideea: la 17 ani, Christian Barnaard putea, în principiu, sä-i dea unui cardiac nitroglicerina, când avea nevoie, sau sä-l împiedice sä bea, sä fumeze, sä facä eforturi, ori sä sune la salvare si sä descrie corect si cu utilitate vitalä simptomele pacientului; dar dacä s-ar fi apucat sä-i facä o operatie pe cord deschis, îi murea äla-n brate!).
Repet ce am spus - de data asta, de pe o pozitie lipsitä de condescendentä: dacä într-adevär te intereseazä filmul asa cum sugereazä scrupulozitatea comentariilor tale, rämâi aici, pe forum, si interactioneazä sustinut cu noi. Treptat, vei ajunge sä-ti maturizezi aparatul critic. (Nu eu "te voi" înväta, si nici altcineva; singurä o vei face.)
Va veni ziua când vei spune, aproximativ, una din douä:
- "432" e unul dintre filmele mele favorite; si când mä gândesc cä prima oarä l-am desfiintat total!...
- "432 continuä sä-i repugne, mie, personal - dar, obiectiv vorbind, recunosc cä e un film excelent!
Cred cä timpul îmi va da dreptate.
|