Am citit comentariul d-voastra :shock:
din inceputul topicului si trebuie sa recunosc faptul ca nu mi s-a parut extrem de convingator. Bine, nu stiu daca scopul lui este sa convinga pe cineva anume, dar, oricum, este menit sa sustina valoarea filmului...
Ati inceput cu "Filmul lui Mungiu este foarte simplu. In primul rand. De aia este atat de bun." Personal, nu cred ca "simplitatea" este neaparat o masura a calitatii... Sigur, ea poate fi, in anumite contexte, dar poate fi o sabie cu doua taisuri, in sensul ca, de dragul simpificarii si obtinerii unei patine de natural si de nesofisticat, pot iesi lucruri de mantuiala...
Sigur, tema este de asa natura, dar aspectul per-global al filmului mi se pare unul foarte ieftin...
Am sesizat ca ati comentat si analizat cu foarte mare entuziasm anumite scene din film: cea cu biletul din autobuz, "negocierea", masa festiva s.a., precum si anumite reactii ale personajelor, inspirate, evident, din viata reala.... Admit, ele au fost jucate cu naturalete si au reusit sa surprinda subtilitatile si nuantele respective, dar nu mi se par a alcatui un "tur de forta"... fac intr-o anumita masura, "deliciul" filmului, dar nu mi se par chestiuni ieste din comun, sau care demonstreaza inteligenta scenaristica sau regizorala...
Cat despre subiectul filmului, personal, mi se pare unul extrem de speculant... Pentru un strain, ca Stephen Frears
si ca multi altii care au facut parte din juriul de la Cannes, acest gen de subiect tinde sa atinga coarda sensibila... Este ca si cum i-ai aduce lui Adrian Paunescu un basarabean sa cante in emisiune...
evident ca ar fi emotionat pana la lacrimi si ar incepe sa emane sintagme de genul "Basarabia, lacrima neamului romanesc"... :lol: Nu stiu daca regizorul Mungiu a mizat pe un asemenea impact lacrimogen, dar a reusit cu brio sa impresioneze juratii ramasi oripilati de terorile regimului ceausist :? Personal, nu agreez o astfel de speculatie artistica... :w00t:
Scena asa-numitului "viol" ...mi s-a parut mai mult un acord tacit, nicidecum un viol... sa fim rezonabili, nu toti cei care produceau avorturi erau niste perversi de talia d-lui Bebe
Totusi, ce fata normala ar fi acceptat sa se culce cu altul pentru favaoarea de a i se face avort colegei de camera... Mi s-a parut penibil gandita aceea secventa... deloc realista... Mai bine pleca de la hotel si-si lua banii, mai bine se ducea la Tanti Jeni, mai bine pastra copilul decat sa se coboarea la un asemenea compromis incalificabil... Cretini sunt multi, asta nu inseamna ca te dezumanizezi in asa hal... In fine, o numesc "viziune regizorala"
Ati spus la un moment dat ca Bebe "isi castiga existenta omorand copii nou-nascuti" .... sort of goof I'd say... :? Nu sunt nou nascuti... in fapt nu sunt nascuti... :hmm: nevermind...
Puneti accent pe asa-zisul "suspans".... Resimt un oarecare suspans, dar, si plictiseala pe alocuri... Sunt o serie de secvente laxe, fara finalitate (sau poate asa sunt gandite), care, efectiv, irita...
Secventa cinei, recunosc, mi-a placut cel mai mult din tot filmul (singura defapt care mi-a placut)... mi s-a parut simpatico-amara, desi deloc originala...ba chiar previzibila. Va refereati la acei doctori catalogandu-i "idioti" De ce? Erau simple persoane care au avut nesansa sa traiasca intr-o perioada nefasta a istoriei, in care au fost indoctrinati si in care li s-au spalat creierele... evident ca sunt si consecinte rasfrante asupra mentalitatii lor ... dar nu-i pot numi dobitoci... (mai dobitoaca este Otilia care s-a culcat, voluntar cu Bebe :huh: ).
Poate aspectul vestimentar vi se pare unul de neluat in considerare, insa eu cred ca pe langa chestiunile esentiale, sunt importante si aceste mici detlaii... D.p.d.v. vestimentar, fetele nu erau imbracate conform perioadei respective. Stiu, suna pueril, dar mi se pare o gafa mare... daca va veti uita atent (cum sunt sigura ca ati facut-o de mai multe ori) veti sesiza elementele vestimentare nepotrivite, cat si look-ul Otiliei, mult prea avangardist pentru anii 80 8)
Am sesizat, cu tristete ca atat in filmul lui Mungiu, cat si in filmul lui Cristi Puiu "Moartea d-lui Lazarescu" muzica rspectivei perioade este tratata usor in zeflemea si utilizata ca instrument al ironiei... Pacat pentru ca, din punct de vedere calitativ, muzica acelor ani, atat in Romania, cat si in lume, era mult superioara fata de muzica de astazi... Spun asta nu neaparat ca profesionist, ci ca meloman si ca absolventa a unei scoli de muzica, unde am studiat pianul 8 ani de zile...
Este drept, sunt multe aspecte negre ale societatii comuniste, dar asta nu inseamna ca este just sa denigram si putinele dar valabilele aspecte pozitive (mai ales din domeniul artei), programele tv, sketchurile marilor actori, pe care si azi le privim cu aceeasi placere si amuzament, filmele foarte bune (care au fost extrem de mediatizate si dupa 89', din lipsa unor substituenti mai buni) s.a.m.d. Imi cer scuze daca v-am plictisit cu postul meu....