|
Draga Leo,
In lungile tale postari din pagina precedenta si din capul acestei pagini, tu nu te rafuiesti de fapt cu vederile mele. Te rafuiesti cu o caricatura a lor, bazata in mare parte (in cazurile Fellini si Greenaway) pe lucruri pe care le-am spus in conversatie (nu-mi amintesc sa le fi dezvoltat in scris, ba in cazul lui Greenaway sunt aproape sigur ca nu le-am dezvoltat nici in conversatie) pe cand aveam vreo 20 de ani. Atunci cand scrii ca, pentru mine, "Fellini e interesant doar pana la Dolce Vita", tu nu ma citezi pe mine. Te citezi tot pe tine - mi-ai atribuit aceeasi vedere si in polemica noastra despre Kill Bill, gazduita de Dilema in 2004. Chiar si la 20 de ani si chiar si-n conversatie, nu-mi amintesc sa fi spus (desi nu neg ca aveam iesirile mele putzoistice) ca Fellini inceteaza definitiv sa mai fie interesant dupa La Dolce Vita. Ce-mi amintesc eu ca am spus este ca, dupa La Dolce Vita, in opera lui apare un element de super-party/freak show care duce la momente proaste (Giulietta spiritelor, Satyricon, partea de satira a televiziunii din Ginger si Fred) si in care se pierde ceva. As sustine asta in continuare.
Cat despre contestarile mele la adresa lui von Trier si a filmelor recente ale lui Tarantino, ele exista si sunt bazate pe niste principii estetice. Daca preferi sa le pui pe seama "umanismului" sau a "idiosincraziilor" mele, n-ai decat, but don't kid yourself - adevarata problema e comoditatea ta intelectuala.
Ba nu. Hai sa fiu cinstit. Problema vine si din faptul ca atacurile mele din 2004 impotriva celor doua volume din Kill Bill au fost formulate in termeni imprecisi si pe un ton (iarasi) putzoistic pe care l-as repudia acum (pastrandu-mi insa verdictul negativ). La momentul potrivit voi reveni la atac. In cazul lui von Trier, consider ca pozitia mea e destul de bine formulata in cronicile mele la Seful sefilor si mai consider ca, in lungul nostru schimb de SMS-uri pe marginea acestui film, tu nu mi-ai oferit nici un contra-argument suficient de solid (preferand, iarasi, sa vii cu explicatia comoda a idiosincraziei mele). In mod normal, te-as fi lasat sa infigi in continuare ace in papusica voodoo creata de tine si botezata cu numele meu, dar nu stiu de ce, mi s-a nazarit brusc ca exista o mica-mica posibilitate ca unii dintre cititorii acestui forum chiar sa creada ce spui.
Cat despre "conventionalismul" gusturilor mele, surely you've got it all wrong: in anul 2008, cinefilul "bransat" care se inchina la von Trier are mult mai multe sanse sa se dovedeasca un conformist, o banala oglinda a timpului sau, decat cinefilul care se inchina la Carol Reed.
|