Medicii sunt umani. Bunicul meu a fost medic. Câtiva buni prieteni sunt si ei. Un foarte important prieten de familie, Dr. Florin Cäruntu, care i-a prelungit viata tatälui meu cu doi ani, îmi spunea cä el nu crede în "rolul salvator al medicinei", precizând: "Bolnavul se vindecä singur - sau nu. Noi doar îl ghidäm putin, îl mai ajutäm pe ici pe colo... sä se vindece sau sä moarä mai repede." Stia el ce stia!
Tocmai aici stä marea valoare a
"M.D.L."-ului: în faptul cä e totalmente anti-maniheist, lucreazä numai în tonuri de gri, apropiate de valoarea medie. Desi a pornit de la o experientä proprie realä, conjugatä cu incredibilul caz al acelui bolnav läsat sä moarä noaptea pe trotuar cu perfuzia-n mânä, proiectul a depäsit imediat nivelul frusträrilor de orice naturä (personalä sau socialä), devenind obiectiv, impartial si echilibrat. Tocmai de aceea, atâtia medici preocupati legitim de rezultat l-au ajutat pe Cristi, prin consultantä profesionalä. Imi povestea acu' vreun an, într-o cafenea de pe Smârdan, ce efort enorm si scrupulos a constituit documentarea de specialitate, si cum a fost nevoit sä-si modifice si sä-si ajusteze multe intentii artistice solide ca atare, tocmai pentru a nu cädea în päcatul inadvertentei; în majoritatea cazurilor, a reusit; în vreo douä, nu (i le-am si spus; partial mi-a dat dreptate - dar de, filmul era gata fäcut).
As dori o dezvoltare a pietrei aruncate cu "comunitatea din care face parte Alex" - nu de alta, dar am si eu pläcerile mele perverse: vreau sä väd mocofanul erotoman-otevist în fatä.
Adresa cârciumii n-o dau - acolo mä duc sä mä relaxez, nu sä mä enervez.