|
Hai sä te deblochez eu: meserias "prin atitudine" e atuncea când ai un radar valoric care nu dä gres aproape niciodatä - iar procentajul de bile-n tintä ale lui Andrei mä face sä-l accept ca atare. Ba chiar mai mult decât atât: sub jongleriile si cascadoriile lui stilistice, pe care tu le acuzai la un moment dat ca fiind prea literaturizante, întrezäresc totusi un aparat analitic foarte precis si riguros. Per ansamblu, îl plasez SI din acest punct de vedere cu mult peste urmätorul câstigätor, apropo de care îi multumesc lui Rocky pentru gândul cel atât de bun, dar îl întreb: crezi cä meritä flegmele pe care-ai sä le iei pentru mine, dacä se nimereste sä citeascä ce-ai scris careva din zona mocofan-morganaticä?
Revenind on topic. Si eu cred cä exagerezi, Rocky. Desi în principiu ai dreptate când spui cä succesul de public se cumpärä (în sens onest si legitim) cu bani grasi, nu cu bugete minimalisme, totusi ar fi fals sä privim ecuatia în unghiul pe care i-l aplici tu. La minimalism nu s-a ajuns dintr-un fel de "zgârcenie" (sau chiar mai räu, cum se abereazä într-un topic vecin unde A.L.S. n-are ce face si-si pierde vremea räspunzând în vânt), ci ca un rezultat firesc al incapacitätilor noastre financiare si tehnice de-acum câtiva ani. Slavä Domnului cä am avut niste creiere capabile ca pânä si säräcia s-o sublimeze în mare artä! Din acelasi motiv, îndräznesc sä sper cä dezideratul formulat de tine se va rezolva automat si natural: în paralel cu iesirea industriei cinematografice românesti din mizeria materialä recentä, minimalistii vor evolua si ei, interior, spre un nou palier estetic. Cum spuneam anul trecut într-o analizä: marele merit al minimalismului nu e valid "în sine", ci prin faptul cä a curätat locul de reziduurile ultimei dino-generatii, dând totodatä kickstartul adeväratului talent cinematografic românesc.
|