Nu sunt pentru frumusete si pentru un univers edulcorat, insa cinematografia romaneasca pica in extrema cealalta. Universul acestor noi regizori e unul valabil si credibil, la fel ca cel din Brasil al lui Terry Gilliam. Pentru straini e un univers exotic, dar pentru noi e unul fals. In comunismul noului val soarele e intotdeauna acoperit de nori, nu exista Mircea Cartarescu, Eliade, casete video, reclamele cu CEC, bulgarii, Star Wars, ciocolatele cu rom, Romania Literara, almanahul Anticipatia, Europa Libera, bancurile cu Bula, revista Urzica, macaraua prinsa in curtea blocului proaspat construit. Nu sunt un aparator al comunismului. Nici nu am cum, eram copil pe vremea aia, dar nu recunosc negativismul acestor filme. Stiu pe cineva care a facut avort in acele vremuri, si care era o mare admiratoare a seriei lui George Lucas. Cu cateva zile inainte a tinut sa vada Intoarcerea lui Jedi pentru un motiv foarte simplu: nu voia sa pateasca ceva inainte de a afla sfarsitul trilogiei. Iata un subiect interesant de film, poate mult mai interesant decat o analiza a comunismului. Sau poate ca asta ar fi o analiza interesanta a comunismului. Apropo, tipa a supravietuit
