M-am gandit abia dupa ce am scris, ca postarea mea despre frumusete ar fi trebuit sa fie ori mai ampla, ori sa lipseasca cu desavarsire.
Motivul e ca sunt convinsa ca si Alex Leo crede acelasi lucru ca si mine altfel nu ar vorbi despre nevroza omului modern, doar ca o postare de cateva randuri nu poate sa stabileasca un vocabular comun. Par example pentru mine frumusete egal adevar. Pe de alta parte, chiar conceptul de frumusete a suferit o pervertire: ne-am obisnuit sa alergam dupa fericire, tinerete, frumusete, perfectiune genetica, nemaiputand accepta ca suferinta e singura care da sens fericirii sau asimetria poate pune in valoare simetria. Oricum, ar fi mult prea mult de vorbit si in niciun caz pe un forum.
Ma intrebam daca totusi se poate vorbi despre dramaturgia lui Shakespeare ca e frumoasa? Sau poate fi filmul frumos daca a fost inventat ca arta de omul deja nevrozat?
Cat despre arta cu siguranta ca exista o tona de definitii si inca o tona de abordari. Scopul artei? Chiar ca habar n-am. Catharsisul la greci este o forma de terapie.
Poate ne vedem la un ceai, o apa sa ii dam de cap problemei.