hm, mda: s pare k avem opinii diferite dspr arta...
revin: frumusetea NU (mai) este expresiva! pt k
acea expresivitate s-a tocit, s-a consumat, e fumata... este - probabil - ideea p kre ne-o facem dspr 'perfectiune' (armonie, ekilibru, blabla), ceea c (vezi bach) ingheata: nu poti sa mai spui nimic dupa ea, e o concluzie.
'diz-armonia' moderna, in skimb, este fertila, interogativa, stimulatoare.
dar si disconfortanta - spre deosebire d confortul (facil) in kre t plonjeaza frumusetea-perfectiune. iar artistii,
tocmai, NU sint cei kre copiaza retete - fie ele si 'frumos-perfecte'! -, ci aceia kre vin cu cva nou & proaspat kre surprinde complexitatea lumii.
e si o kestiune d logik elementara: UNDE sa t mai duci, dupa c ai atins perfectiunea in arta (vezi, iarasi, bach, leonardo, shakespeare...)? are, oare, vreun rost sa-i 'continui'?? n-ai putea face decit cva 2nd (3rd...) hand! asa k fiekre inceark sa mearga p
alt drum, sa fak
altcva... mi s pare mai onest & mai destept.
probl vine din faptu k omu contemporan e din c in c mai nevrotic, are nevoie d
alt tip d arta decit aceea contemporana (diz-armonik) - doar k aceea este arta adevarata, pt k reflecta realitatea! pt fictiuni compensatoare, terapeutice, s pot incerk coelho sau prozac...
'frumusetea trebuie sa aiba cva asimetric', spunea baudelaire.
uneori, frumusetea nu e ceea c credem... s mai skimba, precum moda.
si oricum, frumusetii eu ii prefer adevarul.
... pt k 'truth is beauty', cum spunea keats
ps am uitat cva: nu cre k omu contemporan nu mai asculta bach - dimpotriva, cu cit viata (& arta) devin mai dizarmonice, are nevoie d reconfortul unei muzici 'dumnezeiesti', cum zicea cioran dspr bach.
doar k - asa cum spuneam mai sus - este inutil & ridicol sa incerci, nu sa-l 'intreci' p bach (la cap compozitie, ceea c ar fi imposibil), ci kiar sa faci cva 'k el'...