|
Atitudinea lui Gabrea
Eu cred ca aici e loc de niste nuante. Radu Gabrea nu e Tudor Giurgiu (intr-adevar, un cineast deschis la critici si constient de defectele filmului sau de debut - ce mai, un "proto-critic", cum vrea Leo [si cum cred ca am vrea toti] sa fie un regizor), dar nici Mircea Daneliuc (pe deplin convins ca produce numai capodopere neintelese si, ca atare, neapreciate la justa lor valoare). Eu zic ca Gabrea isi da prea bine seama ca filmul lui e mediocru (sunt de acord cu tine, Pitbull) si ca, venind cu astfel de productii, nu are sanse sa castige premii la Cannes sau la alte festivaluri mari, dar a dat peste o mina de aur (povestile cu evrei si sasi - vezi si documentarele sale) si profita cat poate de pe urma ei. Desigur, nu e lipsit de vanitate si la ocazii festive mai scoate de la sertar elogii aduse filmelor sale de odinioara, parca pentru a-si justifica dreptul de a se scufunda azi in mediocritate.
__________________
You see, this profession is filled to the brim with unrealistic motherfuckers. Motherfuckers who thought their ass would age like wine. If you mean it turns to vinegar, it does. If you mean it gets better with age, it don't.
|