|
Am mai stat eu si am analizat de ce m-o fi enervat atita filmul Valuri, prin fusereala, si am ajuns la concluzia ca e din cauza ca: este un subiect care mi-a adus aminte de doua povesti de care am auzit si care m-au marcat, si anume:
-un pusti de liceu a plecat cu prietenii la munte. la sugestia sa, el si prietenul sau au inceput sa sara ca prostii pe o limba de pamint aflata deasupra unei prapastii. Limba a cedat, prietenul a murit, cel ramas a ramas sa duca cu el aceasta povara toata viata.
-o colega de-a mea de serviciu, o fata extraordinara, a plecat cu sotul care o iubea la nebunie in vacanta la mare. Erau valuri. Ei ii placea sa inoate, a zis: hai sa inotam. El a zis: nu am chef. Ea s-a pisicit ca o fata frumoasa, desteapta si iubita ce era si sotul a intrat dupa ea in valuri. Ea a iesit, el nu.
Nu cred ca le-as fi scris eu niciodata, pe prima pentru ca o uitasem, pe a doua pentru ca nu se face, cred ca trebuie putina decenta atunci cind iti insusesti povestea altuia.
Dar, atunci cind tu faci film dintr-o poveste puternica, si stii ca ea nu va mai putea fi spusa, cel putin nu curind, e bine sa te asiguri ca ai facut-o bine, altfel inseamna ca ti-ai batut oarecum joc de ea, si e pacat.
Vezi superbul California dreamin', unde sint prezente toate cliseele romanitatii, dar mi se rupe ca nu le voi mai putea folosi nicicind, pentru ca sint facute de vis. Le iubesti. Asa vor ramine pentru eternitate.
Cit despre faptul ca draga airlight te-ai luat de mine aiurea, trebuie sa-ti spun ca eu habar nu aveam ca valuri e facut cu bani proprii, oricum nu cnc. Si nu ma intereseaza. Nu vad de ce ar trebui sa acord circumstante pentru asta. Daca ai bani sau poti sa faci rost de ei, bravo, dar nu imi cere sa iti spun ca esti si perfect scenaristic.
Si, apropo, cind discutam la atelier si mi-ai cerut sa iau o pauza fiindca sint "profi", acolo eram profi si acum brusc nu mai sint?
|