Multumesc Alex.
Mi-e teama ca daca se incurajeaza minimalismul, in detrimentul ovationarii justificate doar a anumitor filme minimaliste foarte reusite, vom ajuta la nasterea artificiala a unei mode nationale. Autorii cu voci personale puternice, nu vor urma moda, dar altii, sunt sigura ca vor purta fusta mini desi au picioarele ca niste butuci de vie. Pe cine ar interesa ca cinematografia romaneasca sa devina un fel de Fashion TV la care te uiti ca sa afli ce se mai poarta anul asta? Nu minimalismul e cel care a adus premii in tara, ci sensibilitatea cu care anumiti autori s-au exprimat minimalist. Problema este ca nici nu putem sa nu observam ca desi aduc premii, publicul refuza de cele mai multe ori sa empatizeze cu acest fel de a spune o poveste.
La fel cum e adevarat ca Restul e tacere are si spectatori care sustin ca nu-i okay ( multi dupa cum spui tu) ei bine, crede-ma, exista la fel de multi care spun asa: "dom'le California Dreaming mi-a placut mult mai mult decat 4,3,2" sau "nu am putut sa vad A fost sau n-a fost, asta-i film?" sau "Moartea domnului Lazarescu...ma lasi/!... cine sta trei ore sa vada acelasi lucru?"
Crede-ma, au fost amici care ma sunau, dupa ani de pauza "telefonica", doar ca sa ma intrebe ce se intampla de ei nu inteleg: astia din afara zic ca filmele sunt super, iar ei nu au organ pentru ele. Si nu erau oameni de specialitate ca sa ii poti banui de invidii personale. Iata ca de fapt, singurul criteriu dupa care se ghideaza publicul este: imi place sau nu. Multi spectatori romani se simt debusolati pentru ca se spune despre unele filme ca sunt excelente iar pe ei nu ii emotioneaza acele filme. Altii, cinefili pasionati si deci, cu pretentii, resimt o anumita jena in a face astfel de afirmatii din teama de a nu fi catalogati drept incuiati la minte, nesofisticati.
Stiu ca romanii simt nevoia sa fie si ei nascatori de curente, dar timpul marilor inovatii, timpul lui Tzara sau Brancusi a trecut si nu doar pentru noi, pentru cultura noastra, ci pentru cultura universala.
Crtica romaneasca ar trebui sa incurajajeze autorii sa isi gaseasca propria voce. Stii cum e in muzica: mult timp nu faci altceva decat sa iti cauti vocea, abia dupa ce ai gasit-o poti sa treci la pasul urmator.
Aplauzele la scena deschisa doar pentru stilul unui film, duc inevitabil la viitoare excercitii stilistice. Banii bagati in film romanesc nu ne permit sa visam ca putem face doar caligrafie cinematografica multi ani de aici inainte. Si hai sa zicem, ca s-ar gasi bani iar noi o sa ne permitem o tona de incercari sa facem film a la Puiu, pai asta ne dorim, o gramada de epigoni?
Nu cred ca minimalismul e atat de bine instalat la noi, iar daca e asa e jale pentru ca inseamna ca exista deja un criteriu de selectie pentru viitorii regizori. Vor nu vor, simt nu simt, ca sa fie totusi acceptati, vor fi obligati sa faca filme minimaliste. Producatorii vor incepe sa vaneze povestile minimaliste, necostisitoare, care poate poate vor lua premii si vor putea fi distribuite in afara. Ce inseamna asta, iti dai seama? Cu o lovitura de condei, si scenaristii vor trebui sa se adapteze cererii de piata. Dialoghistii vor regasi placerea de a scrie doar replici memorabile de genul: "Ce mai faci, bai?...Vii?... Te bagi?... Ok?..." Regizorul iti va spune: bai, asta nu e fireasca ca replica, nimeni nu zice "Ce-ai de gand?" ci numai " Deci?...".
Actorii vor trebui de asemenea sa joace minimalist, atentie, nu cinematografic, ci minimalist: nu prea multa emotie, nu prea mult subtext, nu prea multa gestica, etc. Operatorii vor insista sa faca un singur cadru si ala general. Cand va mai pupa actorul un prim plan in film va topai de fericire ca vad si parintii lui in sfarsit pe ce-au dat banii ca sa-l tina patru ani in Bucuresti, la facultate. Da, unii regizori fac asta excelent, unii scenaristi scriu astfel de povesti foarte emotionante si da avem super actori, dar cand va aparea valul ala minimalist pe care il viseaza acum criticii, ne vom ineca in productii de genul descris de mai mine mai sus.
Poti sa iti imaginezi un astfel de cinema pentru urmatorii cativa ani? Si cine iti va garanta ca vom mai iesi din asta? Care producator crezi ca nu va fi incantat sa faca filme cu bani putini? Nu crezi ca asta e visul oricarui producator? Si daca baietii cu bani isi dau seama ca asta-i mersul, crezi ca vor mai renunta la "gaselnita asta financiara".
Stiu ca pentru critici nu este nicidecum o prioritate sa ia in calcul aspectele de mai sus. Dar daca se va ajunge intr-o astfel de situatie, daca CNC-ul va sponsoriza doar filme de aceasta factura, putem sa ne luam adio de la spectacol pentru mult timp.
Cinema-ul este spectacol si trebuie sa ramana asa, iar asta nu exclude spectacolul minimalist. Dar trebuie insistat pe ideea de spectacol de calitate sau nu, iar nu sa devina spectacolul minimalist neaparat bun doar petru ca e minimalist. Producatorii trebuie sa bage bani in spectacol chiar daca e vorba de milioane sau numai de sute de mii, altfel nu vom avea prea curand sansa de a descoperi niste regizori din Carpati "mai buni decat Oliver Stone sau Sam Mendez" vom avea doar unii mai buni decat Puiu sau Mungiu. Cinema-ul romanesc nu va depasi stadiu de gaselnita financiara si nu va fi ever industrie cu staruri, rochii superbe, covor rosu si sampanie care prinde atat de mult la public si, de ce sa nu recunoasteti, si la critici. Daca incurajam minimalismul singurele locuri unde o sa prindem si noi ceva caviar va fi doar in strainatate, la festivaluri. Baietii de la Cannes stiu sa incurajeze atat "cinema-ul de autor pur si dur" (exprimarea nu imi apartine) cat si cel american, de mare spectacol.