|
'scrisoarea lui gorzo', mai herby - altfel, s intelege k nae i-a scris lu gorzo, nu vitzavercea :lol:
pai, eu zic k nici nae n-are organ, nici mitik din sala & nici - k impresie 'artistik' - poporu roman in jnr... ziceti-mi si mie, rpd, o tragedie din cult ro...?
eu nu cre k la filmu asta era nevoie d vreo 'tranzitie spre tragedie' - o data pt k, sincer, cs intimpla in plot nu justifik termenu d 'tragedie' & a 2a oara pt k nu cre k probl trebuie pusa asha: ceea c nae rateaza, intr-adevar, este tocmai COMBINATIA veselului cu tristul! sa rizi, da, da sa ai si o lacrima (d duioshie) in coltzu okilor... (d aia, zic, cea mai buna scena a filmului e aia cu ioana bulk as aristitza, in ploaie, (ne)filmata d nimeni - t strici d ris, k e ridicola sarak, si-n acelasi timp simti o durere in inima, pt k ti-e mila d ea.)
e momentul cel mai frumos al filmului, d o intensitate & o inteligenta a contrariilor (concordia discors blabla) p kre mi-as fi dorit k nae s-o poata mentine through it all...
probl filmului e k nu reuseste sa mentina aceasta combinatie (e adevarat, dificil d obtinut), rezumindu-se la scene 'vesele' kre - spre final - devin, cumva skematic & oricum meknic, triste. they don't gel - as they shd.
deci - k sa rezum: nu 'tranzitie' spre o (iluzorie) 'tragedie' (k n-ai d unde, la poporu ro miticist...), ci modulatie - in interioru acelorasi scene - intre sentiment elegiac (trecut, crepuscul, nostalgie) & comic; altfel, vba numaistiucui, ai 'sentimentu' k, la finele fiecarei scene, cinva bate gongu - lasindu-ne cu cite o poanta gen aforism & cu promisiunea unor scene similare to come :sleep:
|