@gloria
Quote:
|
filmul hollywoodian este o paradigma - practic - a filmului clasic, si are cateva elemente la nivel structural care il caracterizeaza:
se sprijina pe o structura narativa care pune in prim plan logica de tip cauza efect,
paralelismul narativ si
o povestire care genereaza o actiune cu ajutorul unor personaje clar definite si cu scopuri clare;
spectatorul intelege un film clasic pe baza unor criterii: verosomilitatea (este filmul x plauzibil?), aparteneta la un gen, si unitatea compozitionala: elementul x din film contribuie la poveste? Restul e tacere se incadreaza in aceasta tipologie
|
aproape ca ai dreptate. grosso modo cam asa sta treaba dar exista multe exemple, nu doar exceptii, care contrazic aceasta definitie a termenului. practic aceasta paradigama poate functiona ca un filtru sau ca un model iar la diferiti autori apar si caracteristici diferite. daca e sa folosim functia de filtru s-ar putea sa ne trezim pe de o parte ca multe filme shootate la hoolywood nu prea trec , iar pe de alta parte multe filme non americane, de autor...pot fi categorisite drept hollywoodiene - subscriu la lista postata de als.
in principiu nu ma deranjeaza ca tu folosesti termenul dar cred ca paradigma hollywoodiana e cam subreda si difuza in general.
personal as caracteriza filmul de hollywood cam asa(desi nu imi place ideea):
1. e vb in engleza
2. e scris in 3 acte (chiar si multiploturile pot fi strcturate asa cu, e drept, multa imaginatie si indulgenta si fara vreo finalitate practica)
3. are un protagonist cu o problema (chiar daca nu stie exact ce problema)
4. exista forte antagonice care impiedica rezolvarea problemei deci conflictul e clar
5. are un final inchis (closed ending) si nu e intotdeauna happy end(ex: chinatown, one flew over a cuckoos nest)
6. nu isi frustreaza publicul si face orice pt a umple sala, scopul final fiind profitul.ex: minte frumos, se bazeaza prea mult pe sex, violenta, situatii si dialoguri cliche, american dream si alte valori utopice... :lol:
.
.
.
nu as caracteriza la fel filmul de arta si nici nu l-as pune in opozitie cu cel holywoodian asa cum faci tu. finalmente nu imi plac aceste categorisiri pt ca induc erori.
de dragul argumentului inghit termenul (cu o gura de frucola) si merg mai departe.
filmul lui nae pare a fi hollywodian dar nu e chiar asa. sunt referinte-pitbull le enumera mai sus-sunt si alti parametrii la valori uneori hllywoodiene dar nu e suficient. cel mai hollywoodian mi se pare blockingul(nu stiu termenul in romana dar ma refer la miscarea/pozitia actorilor/camerei)
protagonistul vrea ceva de la viata dar nu e foarte clar ce anume. pare ca cel mai mult vrea sa scape de tacsu si sa isi afirme propria personalitate dar mi se pare insuficient argumentat. la suprafata vrea sa faca un film si problema cea mai mare sunt banii. iar de banii face rost la sfrasitul primului act. de aici incolo nu mai stiu ce sa cred. happy end la mijlocul filmului?:shock: obstacolele de pe parcursul actului 2 sunt cam rasarite din senin si nu prea se conecteaza cu restu decat la suprafata. totul devine din ce in ce mai incoerent si deviat de la conflictul initial. punctul culminant al haosului e scena de animatie care mi se pare de un prost gust teribil.
pe scurt: praful se alege din protagonistul hollywoodian, structura in 3 acte e o imitatie fara sustinere iar leon antagonistul becalian e f previzibil si fals spre deosebire de diabolicul pavel puiut. peste toate astea puzderie de personaje cu functii dubioase. intre ele ,hop , si emilia care mi se pare o colega din studentie pe care nae a avut un crash iar acum a venit momentul sa o arda pe rug pt ca l-a vrajit....:lol:
ceea ce ramane pare a fi film de arta ca ce altceva sa fie? de fapt sunt evenimente pitchuite scolareste care se sforteaza sa stoarca un hohot, o lacrima.
. am senzatia ca nae a cam scapat fraiele povestii si filmul pare a avea prea multe scopuri.
daca despre filantropica pot spune ca are doua acte solide si un al treilea cam dubios apoi destre restule tacere spun ca are un act si o tona de bajbaiala
intr-o asemenea gama vasta de evenimente fara o finalitate precisa e normal si stilistic sa existe variatii-ceea ce il face "de autor"/postmodern desi imi aminteste mai mult de "psihologia kistchului"/moles.
mi se pare cam periculos sa fie pus pe aceiasi pagina cu fellini, bergman, ... ca daca e sa il comparam serios cu 8 1/2 , sa zicem, s-ar putea sa ne dam seama cat e de marunt.
iulia blaga rocks:
http://agenda.liternet.ro/articol/66...-e-tacere.html
sper sa nu fi jignit pe nimeni cu mai sus scrisele. constientizez ca la realizarea filmului foarte multi oamnei au depus eforturi serioase si il admir foarte mult pe nae dar nu pt acest film. nu cred ca ar fi bine sa se formeze impresia ca restul e tacere e o alternativa la "noul val"-adica aceiasi calitate dar mult mai digerabil.