|
Larinho are dreptate. Rambo 4 e un film excelent, cu mici scapari desigur, dar le-am simtit ca oboseala a lui Sly, a facut cam totul de unul singur. Ma apucasem sa citesc operele lui David Morell si doream sa scriu o cronica reusita din care reiesea ca Rambo 4 ar fi un film de arta, din pacate timpu'. Dar, asa e, ca suna ca draku' dar asa e: Rambo 4 e un film de arta. Poate dezvolt pe parcurs, pana la Terminator 4 am sa scriu si ceva aici, e pacat, ultimul razboinic in actiune, cantecul de lebada al unui gen de filme hollywoodiene ce a facut valva in intreg mapamondul la vremea sa, mi-au incantat copilaria, si multora poate.
In genul lui e 99% perfect.
Ca film de arta: 40% genial. Si dau si-un indiciu: de ce s-a legat Stallone de un razboi real din Birmania? Ce ar putea insemna pe viitor acest film tinand cont ca diplomatia a redevenit apa d eploaie in zilele noastre? Cu 11 septembrie la activ, cu ocultii, cu spionajul si coruptia mondiala, cu industria de armament, cu egoismul exacerbat, umanitatea are nevoie de crima pentru a opri crima, filmul asta ar putea fi de-a dreptul periculos pt ca are doua taisuri: 1) oamenii destepti pricep partea buna, aia care trebuie, si iau masuri sau nu, dar a nu lua masuri impotriva raului este ca si cum ai face rau - tot un film de razboi avea asta ca motto: Lacrimi in soare; 2) oamenii limitati, picodocti, ar putea pricepe doar ceea ce nu trebuie: umanitatea are nevoie de razboi pentru a opri razboiul. E destul de interesanta filosofia acestui film, dincolo de ridicol si penibil e un zambet crispat, inspaimantat ce degenereaza in paranoia si satisfactia pacatului, extremul demential ce ne-a invaluit pe toti in negura. Si daca Dumnezeu intarzie sa apara, ce-i de facut?
|