Mi-a fost prieten bun. Dar nu ne-am mai väzut de vreo cinspe ani... Era bolnav, nu mai lucra, nu mai iesea în lume... Tot voiam sä-l mai caut, sä mai vorbim... tot amânam, lasä, cä mai e timp... Si uite cä n-a mai fost...
Una dintre distractiile lui favorite era sä mä punä sä-l imit în rolul din
"Actorul si sälbaticii":
- Domnule Caratase, v-am ascultat cu foarte multä atentie, acum vä rog foarte mult sä mä ascultati si dumneavoasträ pe mine... :hmm: Cât timp v-ati legat de partidele vândute care au adus România pe marginea präpastiei, a fost bine, desi, dupä pärerea mea, nu cu bancuri räsuflate se va face ordine în tara asta... :? E nevoie de un foc sfânt... :sleep: purificator... :happy: Noi îl vom aduce, de aceea vä rog ca de Miscarea legionarä sä nu vä atingeti nici mäcar cu rä-su-fla-rea...
- E atât de fragedä?
Ca o mimozä...?
-
...Nu glumiti, domnule Caratase, existä lururi sfinte fatä de care gluma e o blas-fe-mi-e... Sper ca la sfârsitul convorbirii noastre sä vä dati seama de acest lucru.
Si totusi, adeväratele roluri ale lui Ovidiu au fost cele din teatru... CALIGULA, în piesa lui Camus... TOMAS, în
"Generoasa fundatie", de Antonio Buero Vallejo - un rol epocal, un spectacol uluitor...
Ovidiu - un om fin, modest, dezinvolt, comunicativ, cald... Un prieten adevärat.
Dormi în pace, Ovidiule.