|
OK, ma bag si eu in dezbatere cu o pozitie undeva intre ale voastre.
Eu zic ca omul nou, la nivel de caracteristici, exista dintotdeauna, dar ca regimul comunist si caderea lui i-au facilitat ascensiunea, si prin urmare fenomenul inedit nu e personajul ca atare, ci succesul sau lipsit de precedent.
Adica: dintotdeauna (si in orice societate) au existat doua cai esentiale de a avea succes (evident ca uneori granita dintre ele era neclara): prin calitati si merite personale legitime, sau prin abilitati mai putin morale si prin comportamente neetice.
Ce a facut comunismul a fost ca (prin insasi doctrina sa esentiala care disocia meritul personal de rasplata - trebuia teoretic sa dai cat puteai si sa primesti cat considera statul ca aveai nevoie) a scos in afara 'legii' ascensiunea bazata pe merite (cel putin cea financiara). Chestia asta (corelata evident cu numeroase alte masuri nespecifice doar comunismului, ci oricaror sisteme nedemocratice, spre exemplu negarea valorilor culturale ale trecutului care nu conveneau ideologiei, ideologizarea majoritatii noilor produse culturale) a dus la eliminarea din ecuatie a personajelor indreptatite sa avanseze. Cei ce au ramas au fost oamenii 'cumsecade' dar fara merite si fara aspiratii la avansare, si oamenii lipsiti si de merite si de vreo supunere la codurile etice ale vremii, sau ale oricarei perioade. Acestora din urma (fundamental aceiasi ca oricand altcandva) vidul ala de valori le-a oferit ocazia perfecta de a avansa mai mult ca altcandva.
Iar caderea comunismului, cu un vid de valori paradoxal si mai mare (pentru ca in locul ideologiei comuniste a venit o democratie fragila si lipsita de forta), le-a pavat si mai mult drumul respectivelor personaje.
Pe scurt, teoria mea e urmatoarea: in orice societate vor exista personaje precum acest 'om nou', care vor avansa in masuri diferite, in functie de natura societatii, bazandu-se pe nerecunoasterea normelor care ar trebui sa existe; acestia devin insa cu adevarat prosperi in societatile care au abolit valorile reale si ascensiunea bazata pe merite, fiindca raman singurii suficient de adaptabili incat sa supravietuiasca.
|