|
Perfectly pleased by most of the results.
La best picture si best achievement in directing vroiam foarte clar sa iasa No Country For Old Men si nu There Will Be Blood, deci totul ok pe frontul ala.
Bardem era ca si asigurat din start (indiferent de alte premii mai mari pentru film), asa ca n-a fost teribil de surprinzator rezultatul - si a fost mildly amusing Tom Wilkinson in timp ce anuntau nominalizatii si se vedea foarte clar pe figura lui ca isi spunea "there's no chance i'm winning this". Dar decizia a fost corecta, fiindca desi Wilkinson joaca extrem de ok, pare mai mult ca face parada cu rolul ala decat ca e bine integrat in film. On the same topic, Oscarul pentru Tilda Swinton a fost exact cat trebuia sa primeasca "Michael Clayton". Nimic mai mult, nimic mai putin. Rolul ei e si bine jucat si e si suficient de ancorat in actiunea filmului.
La fel de ok a fost si decizia pentru Daniel Day-Lewis la best actor - great performance, good but not great movie. Also, foarte bine ca nu s-a lasat Academia sedusa inutil de Johnny Depp. "Sweeney Todd" merita poate niste Oscaruri suplimentare pe la categorii mai tehnice (desi nu e acolo nimic nou fata de filmele de pana acum ale lui Tim Burton), dar pentru best actor era stupid sa i-l dea lui.
What bugs me e premiul pentru cinematography, care trebuia sa ajunga la No Country. Oh well.
In rest, spectacolul aproape nememorabil. Jon Stewart, care de obicei imi place si pentru care chiar m-am bucurat ca a fost ales sa prezinte din nou Oscarurile, a fost disapointing. Pare sa se fi facut un compromis cu el: il lasa sa faca oricate glume politice obviously biased, dar sub nici o forma nu il lasa sa se ia la modul serios de Hollywood. Pacat. Montajele au fost lipsite de impact emotional (spre deosebire, de exemplu, de montajul facut de Tornatore anul trecut). Prezentatorii au fost extrem de lipsiti de chef in mare parte si n-au facut decat sa citeasca obisnuitele texte introductive fara prea multa energie.
The one saving grace, suprinzator, a fost Robert F. Boyle, care a fost extrem de potrivit pentru momentul aniversar (cariera lui se intinde pana spre inceputurile Oscarurilor) si ale carui amintiri si multumiri faceau referire, fara a fi ostentative, la personaje hollywoodiene pe care multi din cei din sala abia i-au mai prins in viata, si prin urmare era un tribute adus unei intregi istorii cinematografice. Cel mai bun moment de genul asta al serii. Very nice.
|