|
ªi mie mi-a plãcut filmul.
Forþate mi s-au pãrut deciziile eroului, mult prea uºor s-a lãsat convins sã o lase pe iubita fratelui însãrcinatã, mult prea uºor a renuþat la o carierã pentru care învãþase din greu 7 ani, mult prea uºor a renunþat la iubirea vieþii lui, fata din vecini, toate astea fac din protagonist un caracter slab, fãrã ca el sã fie, însã. Mã gândesc acum cã el ar fi avut posibilitatea sã-ºi lase tatã într-o clinicã, ºi cã viaþa lui ar fi fost mult mai uºoarã, îmi place sã cred cã el a decis sã-l þinã pe bãtrân acasã nu mai pentru a-ºi limpezi cugetul vis-a-vis de accidentul cerebral pe care i-l provocase.
Impresia mea este cã el se lasã dus de val, ºi cã "altruismul" lui fatã de iubita fratelui este doar o neputinþã, nu faci un copil asemenea unei prãjituri, doar pentru a-þi potoli pofta (de moment) de ceva dulce.
|