|
Discutia asta despre ce e filmul de arta e de o sterilitate totala (asa cum iti explica si Pitbull mai devreme), fiindca e o simpla eticheta folosita iresponsabil in general si deci golita de orice continut. In plus, suna mai pretentios decat e nevoie.
In sensul cel mai comun, filme de arta sunt considerate (prin opozitie de obicei cu cele comerciale) cele care isi propun sa discute teme asa-zis "grele", adesea folosind simboluri complexe. Elemente distinctive: Alb-negru. Personaje care sunt preocupate de natura existentei umane. Limba suedeza/rusa. Secvente de peste 20 de minute fara dialog. Cam asta considera in general lumea ca fiind "filme de arta" (si de obicei, le asociaza cu snobismul si nu le apreciaza la adevarata valoare, fiindca nu le pricepe).
Problema la definitia asta e ca, de dragul etichetarii, disociaza notiunea de artist si de arta de cea de film de arta. Adica, un film poate fi "de arta" dupa definitia asta (fie pentru ca discuta anumite teme, fie pentru ca are anumite elemente formale din lista de mai sus), fara a avea valoare artistica reala. Si invers, un film poate fi o opera de arta sau o demonstratie exceptionala a talentului unui artist fara a vorbi despre teme majore si fara a fi necomercial (asa cum ti-a exemplificat suficient Pitbull).
Si mai e ceva. Oricum ai defini filmul de arta, va aparea pana la urma (daca nu a aparut deja) o realizare artistica care va sfida suficient de mult gandirea conventionala incat pentru ea definitia nu va mai fi buna, si asa ceva se intampla in arta dintotdeauna.
Deci, asa cum am mai zis de cateva ori (si cu speranta sa depasim odata discutia asta), nu cred in notiunea de "film de arta". Cred ca exista filme bune si filme proaste, ca ele pot sa vina din cele mai stranii sau mai conventionale genuri si ca distinctia dintre ce e bun si ce e prost, desi esentiala, n-o sa poata fi explicitata printr-un simplu sistem de etichetare.
|