Misca multe in festival, dar cu o sala de presa de 20 de calculatoare
(pentru vreo 4000 de jurnalisti) si wireless cu plata (mare!) e cam greu
sa fii prompt cu corespondentele.
ce pot sa zic: festivalul a inceput chiar bine, cu doua filme excelente
(zuo you, there will be blood) si o telenovela care ar fi putut fi
delicioasa intr-o sectiune mai putin notorie a festivalului (black ice).
sper s-o tina macar asa de acum inainte, chiar daca asteptarile
jurnalistilor sunt destul de mici avand in vedere numarul mic de nume mari din competitie. Oricum, astfel surprizele vor fi cu atat mai placute
daca la venetia cele cinci sali sunt grupate intr-un spatiu extrem de
mic (sute de metri), la berlin e alta mancare de peste: pentru anumite
sali trebuie sa iei metroul. Dar Competitia si sectiunile importante sunt in cinematografe din jurul Potsdamer Platz, asa ca nu trebuie sa alergi prea mult pana la urma.
Azi vine si Maria Dinulescu, deci s-ar putea sa ne spuna si ea cateva impresii.
Tocmai am vazut Lake Tahoe, o dramedie despre un adolescent din Mexic a carui principala, cel putin aparent, problema este masina infipta intr-un stalp. Timp de zeci de minute Juan cauta un depanator, da de mai multi, si fiecare abordeaza problema intr-un mod diferit. Cel mai simpatic este David, un pustan pasionat de Bruce Lee si calugari shaolin, a carui totala degajare in fata "lumii si a vietii" este complet diferita de lungile taceri ale lui Juan. Pe parcursul filmului aflam adevarata lui problmema: tatal lui Juan tocmai a murit, mama lui se inchide zile in sir in baie, iar fratele sau prescolar incearca sa-si reinvie tatal lipind fotografii de-ale sale intr-un album. Filmul este extrem de lent si, daca stai sa aduni ce se intampla
in fiecare scena iti dai seama ca in multe dintre ele Juan nu face decat sa mearga, sa priveasca si sa taca. Dar celelalte personaje compenseaza retragerile lui Juan, astfel incat Lake Tahoe iti lasa impresia ca ar putea-o lua in orice secunda intr-o alta directie, orice putandu-se intampla. Din nefericire totul s-a intamplat deja (moartea tatalui), iar interactiunile lui Juan cu cei din jurul lor capata izul dulce-amar al unor evadari dintr-o realitate prea dura.