Eu as recomanda cinematografelor sa adauge un mare anunt posterelor filmului: "Acesta este un musical/ un film in care se canta mult". Poate asa ar evita sa intre tot taranul, scutindu-ma pe mine de toate oftaturile si strigatele de disperare de la inceputul fiecarui cantec. Noroc ca majoritatea nemultumitilor au parasit sala rapid iar ceilalti s-au resemnat, putand sa urmaresc a doua jumatate a filmului in conditii cat de cat normale.
Per ansamblu filmul mi-a placut, regasind cadrele de un macabru poetic specifice lui Burton, un rol principal ce-l pune foarte bine in valoare pe Depp si 2 secundare (S.B Cohen si T. Spall) adevarate surprize. Surprinzator a fost ca mi-a placut si Helena, o actrita pe care n-o inghit defel.
Inutil sa mai laud imaginea, dorind sa mentionez numai momentul de mijloc, cel cu calatoria imaginara la mare si casatoria, costumele si culorile fiind un deliciu.
Muzica? PRAF!...in general imi plac musicalurile, dar muzica astuia m-a cam chinuit. Versurile nu au fost cele mai rele, dar linia melodica absolut neinspirata, un lucru deranjant fiind si fortarea relativelor calitati vocale ale actorilor (momentul cand fata barbierului a cantat la geam a fost infiorator, bine c-a fost unic). Nu mi se pare normal sa iesi de la un musical fara nici o nota ramasa in cap dar...
Ca o comparatie, Hairspray (vazut acum aproape o saptamana) mi-a lasat amintire 3 cantece ce-mi tot rasuna-n urechi, chiar si cand ieseam de la asta fredonam "I can hear the bells..."
