|
Nu te contrazic la nivel de fond, ci doar (asa cum am spus încä in subtitlu) apropo de EXECUTIE: m-ar fi încântat un asemenea film (cä doar si eu le am cu macabrul, cu fantasticul, cu absurdul, cu logica basmului), dacä era lucrat mai îngrijit în cadrul acestor conventii tipice - de-aia am si dat acel exemplu-propunere cu politistul orb; apropo si de faza cu toboganul: poti face acceptabil ceva GREU acceptabil, dar nu ceva INacceptabil (citeste imposibil); poti face un om sä zboare agätat de picioarele unei gäini - dar nu dând din mâini, pentru cä atunci, anulând chiar si cea mai elementarä logicä, nu mai ai pe ce sä-ti sprijini povestea, nici mäcar ca pretext.
N-as zice cä muzica trebuia sä fie un respiro între momentele crude, ci cä trebuia sä se INTEGREZE cu ele (uneori suprapus, alteori alternativ). In ambele cazuri, e tot molesitä - nu zic c-ar fi amatoriceascä, dar îi lipseste harul... Sondheim n-a avut inspiratie. Un exemplu foarte la îndemânä: Tudor Chirilä si regretata Vama Veche au compus un rock opera genial ("A.S.M.I.B."), dar si o partiturä de musical atât de pafaristä, cä literalmente (nu exagerez!) mä durea capu-n salä: "Chirita of Bârzoieni". Se-ntâmplä la case de toate märimile.
Bärbieritul - da, prima oarä e interesant si convingätor faptul cä-l rezolvä din doar trei miscäri - basca: mai repede decât îi ia lui Pirelli sä termine un tremolo baritonal. Dar ästa era NUMAI INCEPUTUL. Regulile elementare de constructie îl obligau ca în continure sä dezvolte, pe acelasi principiu. Dau iar niste exemple la libera inspiratie:
- din douä miscäri, sugerând douä palme (jap, jap!)
- dintr-o singurä miscare, gratios înväluitoare;
- dintr-o piruetä;
- din trei miscäri, toate-n sus;
- din trei miscäri, toate-n jos...
Iar astea s-ar fi combinat interesant si cu crimele, care s-ar fi integrat în acelasi balet absurd macabru - exemple:
- jap, jap, hârsti!;
- miscarea prelung-gratioasä a bärbieritului, continuatä fluent cu täietura;
- o piruetä, rasul, înc-o piruetä, "rasul".
Altä chestie läsatä-n coadä de peste: pe toti îi säpuneste, si imediat în taie. De ce-si mai pierde vremea säpunindu-i? Dacä tot mergem pe directia acestui gen de absurd, päi sä mergem pânä la capät: sä-i radä complet, mätäsos, perfect, si pe urmä hârsti! Ar fi fost un paradox potrivit cu personajul (pentru care meseria e un ritual sacru), si ar fi dat într-adevär un "bärbier demonic". Asa, avem mai degrabä un "ucigas care-i si bärbier"...
Sigur, ar mai fi multe de spus, la nivel de analizä si de "pedagogie" (asa da; asa nu; asa da, dar...), pentru cä Burton nu-i un bou, nici chiar când rateazä. Sä vedem cum mai evolueazä discutia.
|