|
TOATE au o limitä - si eu cred în principiul "De gustibus ... non disputandum", dar pânä la un punct. In matematicä, de pildä, poti sä zici cä nu suporti integralele, dar derivatele te pasioneazä, sau cä adori geometria însä trigonometria ti se pare anostä, ori cä aritmetica e mai subtilä decât algebra (sau viceversa) - ba chiar, si cä printr-un punct exterior unei drepte poti trasa o infinitate de paralele la acea dreaptä, sau cä douä paralele se întâlnesc la infinit (dacä adopti teoria neeuclidianä). Dar dacä spui "cerc isoscel", sau "6:0=...", sau "Gauss e un mistic retrograd fiindcä a desenat un clopot, ca la bisericä!", profesorul nici mäcar nota 1 nu ti-o dä; te trimite acasä sä vii cu tata tuns.
P.S.: Am ales comparatia cu matematica tocmai pentru cä toatä viata am fost, sunt si voi fi un zero barat la stiintele exacte. Dar mäcar niste chestii elementare tot am fost în stare sä le înteleg. Asta, ca sä nu ne mai ascundem dupä degetul lui "eu nu sunt specialist", etc. Nu e nevoie nici sä fii Newton ca sä stii cä orice mär cade în jos, nu în sus, nici sä fii Elie Faure, ca sä-ti dai seama cä bolta Capelei Sixtine e o capodoperä.
|