|
Intrucât unii s-au si repezit sä întoarcä 100% pe dos comentariile mele on-topic, fac INCA O DATA o precizare (prima oarä, ieri, a fost ignoratä comod):
Sunt printre oamenii cei mai constienti de lucräturile din concursurile C.N.C. (vezi articolul de pe Liternet, cu linkul postat din nou aici tot ieri), le combat si as face tot ce-i omeneste posibil ca sä le demasc. Numai cä într-o asemenea "cruciadä", sä-i zicem, trebuie sä fii riguros, lucid, precis si onest. Orice alte atitudini, nechibzuite, haotice, isterice, veninoase, nu ne fac decât deservicii. Dacä vreti, e cam ca în cazul credintei: una e sä crezi cu adevärat în Dumnezeu, si cu totul alta sä cazi în extreme habotnice, fundamentaliste si agresive, ca ale lui P.J., nu demult.
A fost o mare dezamägire pentru mine sä constat despre Cristi Puiu, discutând cu el acum un an, cä nu avea nimic concret ca sä-si sustinä acuzatiile (despre care stiam amândoi cä erau justificate). Il tot întrebam de una, de alta, iar el räspundea: "Ehei, dac-as sti...!" In concluzie, tot protestul lui s-a dezumflat de la sine - lucru care m-a dezamägit enorm, nu numai pentru cä mi-e prieten ci mai ales fiindcä, dincolo de asta, stiu cä era drept si normal sä câstige!
In articolul pe care l-am scris atunci, am încercat sä-mi construiesc o atitudine echilibratä fatä de toatä situatia, în functie de cât stiam si cât nu - folosind rezonabil logica, urmärind cu calm directiile circumstantiale si adoptând tonul pamfletar numai când era cazul. Nu stiu cât mi-a reusit si cât nu, dar pot spune un lucru: am postat articolul cu teamä, îndoindu-mä profund de eficienta propriului meu demers; si totusi, am primit numai reactii pozitive; nici un repros, nici o acuzatie, de nicäieri. Poate cä si asta spune ceva.
In concluzie: dati în C.N.C. cu proiectile precise si eficiente, nu cu rosii, ouä clocite si mâte moarte; astea nu-l vatämä cu nimic, nu fac decât sä împroaste totul în jur.
|