|
OK, stiu ca ma arunc in gura lupului, but here goes nothing.
432 e, in mod evident, o explorare a unor situatii si personaje, nu a unor tematici, si nici pe departe nu un comentariu ideologic incifrat. Nu e nici macar atat de meditativ (si deci de adecvat pentru interpretari generalizatoare) ca si "Moartea domnului Lazarescu". Asta nu inseamna ca nu abordeaza anumite teme generale - chestia asta o face absolut orice lucrare (pana si manelele sau picturile in airbrush de pe remorcile de la cate un luna park), ci ca intentia lui Mungiu nu este de a starni o discutie despre acele tematici. Evident ca de la continutul narativ al filmului se pot porni o gramada de discutii (asa cum ar putea porni la fel de bine de la anecdota care l-a inspirat), dar ele sunt adiacente. Si putem porni la fel de bine discutii despre semnificatia numarului de personaje de la masa festiva, despre mesajul pe care il transmit culorile de par ale celor doua protagoniste, despre simbolistica numarului de secunde ale filmului, daca transformam valoarea respectiva in sistem hexazecimal s.a.m.d., si poate ca una din aceste posibilitati chiar a fost introdusa intentionat de Mungiu, dar asta nu face exercitiul asta mai putin steril si mai util.
Dar hai, pentru moment, sa presupunem ca problemele astea ar fi relevante. Vreau sa stiu, Mel, cine a murit si a lasat prin testament ca tu sa fi moderatorul discutiei? Cine a hotarat ca tu esti detinatorul secretelor filmului si te-a mandatat sa arunci strategic intrebari astfel incat sa ne iluminezi treptat pe noi, ceilalti? Fiindca obiceiul intr-un spatiu liber de discutii nu este sa lansezi intrebari si comentarii misterioase si sa astepti sa vezi cine musca, ci sa iti exprimi cat mai persuasiv si mai complet punctul de vedere. Ceea ce nu s-a intamplat in situatia de fata.
|