[Pitbull]

["O mare parte din ei"? Care...ei?]

Si mai interesanta este domnule @vladvaidianu, "apararea" de mai sus (si nu numai) - aparare care de fapt ocoleste fondul problemei.
Si e de mirare ca nimeni nu'si mai aduce aminte de argumentele pe care chiar Mungiu le-a dat chiar intr-unul din ultimele interviuri din presa autohtona centrala in aceasta privinta: o studenta care ar fi decis sa pastreze copilul in asemenea conditii ar fi fost cosiderata...nebuna de toata lumea, incepand cu vecinii si terminand cu colegii si toti prietenii!

Adicä, asa cum ai exemplificat si tu, au intepretat pe dos (asemenea Vaticanului - pentru un timp, noroc c-au revenit c-un comunicat - si asemenea altor fundamentalisti) pozitia fatä de "a ucide un copil nenäscut ca pe o muscä", imaginându-si cä atitudinea personajelor ar fi reprezentat-o si pe a regisorului. Fals. Desi nu condamnä, ci doar expune lucid realitatea, Mungiu ne comunicä foarte clar relatia (a)moralä dintre recrudescenta avorturilor si dezumanizarea dintr-o societate ca a noasträ sub Ceausescu. Este tocmai rostul si menirea foarte controversatului cadru cu copilul, despre care stim cä Mungiu a ezitat mult dacä sä-l pästreze sau nu - alegând just, în final: färä acea imagine, copilul rämânea o notiune abstractä, impersonalä, oarecum mai aqpropiatä de fosta perceptie eronatä din "L'Osservatore romano": o fiintä omeneascä tratatä ca un obiect. Dar acel cadru, atât prin dezväluirea limpede, insistentä, intimä, a copilului ucis, cât si prin compozitia sa elaboratä (felul cum i se vede o parte din fatä, ochii închisi, o mânutä strânsä la piept) îl personalizeazä, îl umanizeazä, îl aratä asa cum e: o victimä nevinovatä (practic, SINGURA victimä din tot filmul).
Atentie: Gäbita nu e nici o victimä, nici o criminalä (ambele atribute revendicându-se numai de la interpretäri exaltat-teziste). E o biatä fetiscanä flusturaticä si buimacä, o persoanä cu bunele si relele ei. Face multe porcärele, dar asta e... Cine se simte färä de päcat, sä arunce primul cu piatra în ea? (Eu, nu; fosta mea nevastä a fost nevoitä sä renunte la douä sarcini, în anii äia; regret si acum - da' ce sä fac?)
Controversa asupra raporturilor sexuale abuzive e irelevantä. Intre "viol" si "sex prin constrângere" (aici, combinatie de santaj si presiuni psihice), diferenta e doar de încadrare juridicä si numär de ani la gherlä. desi termenul "viol" e impropriu folosit, îl vom accepta ca pe o simplificare cam pripitä, si atât; în fond, un viol tot existä, la nivel moral. Iar trimiterea se face, dacä vreti, la la violul colectiv, national, comis de regimul comunist asupra noasträ.
Apropo, în scenariul pe care-l scriu acum, starea dominant a protagonistului e aceea de a se simti violat - brutal, profund, traumatic. Evident, NU în sens sexual.

Apropo, Sergiu Puiu, în comentariile lui, demonstreazä foarte clar una dintre valorile fundmentale ale filmului, care tine de realism si subtilitate. Intr-adevär, foarte multe detalii si conexiuni ar pärea, pentru un necunoscätor, ilogice (chestia cu prezervativele, de exemplu, sau iluzoria lipsä de justificare a gestului Otiliei - una dintre cele mai convingätoare instante de umanitate din filmul Românesc si nu numai, de o rotunjime splendidä, dincolo de orice false "ratiuni" meschine si limitate - si multe altele). Numai cineva care a träit aici în anii aceia, si în plus detinätor al unui mecanism de perceptie cinematograficä acut, sensibil si inteligent, poate vedea dincolo de toate aceste aparente inadvertente, întelegând logica de substantä a sistemului - ceea ce face, într-adevär, din "432" un film de o valoare cu adevärat exceptionalä. Pe mäsurä ce citesc diversele tentative de a-l denigra, si reflectez la sensurile lor, îmi dau seama tot mai clar de acest lucru. E la fel ca în perioada referendumului "Cine-a tras în noi? / 322!", când discutam cu un bun prieten, om de afaceri, dar total paralel cu politica. Fiind amic cu Täriceanu, îl înjura pe Bäsescu cu o patimä de-a dreptul visceralä; când îi ceream argumente, cädea în platitudini de grädinitä. La sfârsit, i-am spus zâmbind: "Multumesc, M'aistre, mi-ai tinut o pledoarie pro-Bäsescu cum nici n-ai crede!" S-a uitat la mine uimit: "Ce...? :shock: Cum adicä...? :huh: Päi eu nu tin cu Bäsescu!" :?
Q.E.D.