|
de acord cu tine in privinta Jurnalului. Intr-adevar se citeste de la sine. dar nu stiu cat e in joc talentul lui Sebastian cat contextul in care scrie si forta emotionala a acelor evenimente historice care au marcat lumea pentru multe decenii. e una dintre cele mai impresionante marturii din acea perioada, clar si recitindu-l retraiesti in interbelic.
am totusi impresia ca nu merge pana la capat cu unele aprecieri, sau descrieri, parca ai vrea sa stii mai mult, despre ce a simtit in cutare sau cutare moment. ce crede cu adevarat despre nae ionescu; uneori parca se opreste inainte de a se delivra. in fine, ramane totusi un text intimist, fata de alte jurnale (eliade sau m.lovinescu) care transcriu agenda.
|