Filmu' nu e rau da' nici nu exceleaza prin nimic, povestea e tipica, mafiotul nu stie sa se opreasca la timp cu toate ca are suficienti bani cat sa cheltuiasca tot neamu' lui pana la a 10-a generatie. El vrea puterea, vrea sa vanda visul albastru intregii Americi, sa devina worldwide, ajungand in final sa-si piarda cele 250 de milioane stranse cu sudoare, cu o familie destramata sau bagata la parnaie si cu o nevasta miss plecata inapoi in Puerto Rico. Personajul lui Denzel Washington (Frank Lucas), e plicticos, un fel de
Bernardo Provenzano de culoare, caruia nu-i place publicitatea, nu se afiseaza cu haine scumpe (episodul paltonului de 50.000 de para'), nu apare in anturajul interlopilor, nu-si scoate sotia in lume si nu iese in societate decat in cluburile proprietate personala unde da instructiuni "sclavilor" sa vorbeasca cu el numai prin intermediar.
Frank Lucas n-are nimic din farmecul unui George Jung din fenomenalul
Blow regizat de Ted Demme si nici secvente geniale de tipul
The Spider Situation sau
"Funny Guy" din Goodfellas-ul lui Scorsese. Din pacate cred ca era Gangster Epics s-a cam terminat, s-a cam tras tot, iar Ridley Scott ne-a servit o poveste fara sare si piper care pe mine unul m-a scos din minti in prima jumatate de ora (era cat p-aci sa-l abandonez daca nu-l vedeam intr-un anturaj oarecare), un film care putea sa aiba cateva finaluri (vreo 4/5) si care se termina cu vesnica continuare a povestii offmovie in vesnicul titraj in chenar. Cine zice ca A.G. e "proaspat" inseamna ca nu a vazut adevaratele filme cu baieti rai.
7/10