Banuiesti gresit, cel putin 70% din filmele care le am sunt drame si o parte din ele sunt complet lipsite de optimism. De altfel nici Milyang nu e catusi de putin o comedie. Problema e ca intr-o drama reala trebuie sa existe o miza, iar in 432 nu prea e nimic de pierdut. Viata e infatisata atat de deprimanta (si NU era asa, am prins destul din comunism incat sa stiu) incat chiar daca avortul mergea bine cam tot aia era. E ca si cum ai vedea un orb din nastere si l-ai compatimi pentru drama lui. Corect, dar drama unuia care a orbit la 25 de ani e mult mai trista si in acelasi timp are potentialul sa fie mult mai interesanta ca subiect de film.