Stiti care e diferenta? Asiaticii au mai putin impresia ca o drama personala inseamna sfarsitul lumii. Da, e o optiune estetica sa faci un film complet depresiv si self-important, dupa cum e si optiunea mea personala sa nu imi placa un astfel de film. Daca nu exista deloc bucurie sau umor, ca in 432, avortul devine practic nesemnificativ. Si asa toti sunt sictiriti si au o viata de c***t, aprope ca te bucuri pentru fetusul ala ca n-a mai trebuit sa traiasca. In comparatie Miylang e capabil sa creeze o lume nuantata, in care traiesc personaje reale, umane, si tocmai de aceea te afecteaza mai mult durerea lor.