Dumnezeu s-o ierte.
O mare Doamnä a teatrului românesc, si o actritä de neuitat...
Rämâne în memoria mea ultimul ei rol, din
"Gin Rummy" (anii '80), cu Petre Gheorghiu, în regia lui Ciulei (îmi amintea de o bätrânä mätusä a mea pe care o iubeam mult)... Dar înainte de asta, exploziva, efervescenta "actritä care interpreteazä rolul reginei" din
"Elizabeth I", de Paul Foster (tot Ciulei). Si cea mai incitantä Blanche Dubois (iar Ciulei!), cu multi ani înainte s-o descopär pe Vivien Leigh, în
"Tramvaiul..." lui Kazan. Sau
"Sfânta Ioana" a lui Bernard Shaw... Ca si Rosalind, în celebrul
"Cum vä place" (evident - CIULEI!) care a revolutionat arta spectacolului de teatru românesc...
Si înainte de toate, când aveam trei ani si mergeam vara la Breaza... In casa din vecini îsi fäceau vacantele Clody Bertola si Pintilie... O tin minte si acum pe acea doamnä blondä, cu ochelari de soare, care trecea pe lângä gardul curtii noastre.
Despre sotii ei, Clody spunea:
"Stefan mi-a fost ca un adevärat tatä... :hmm:
Pe Liviu l-am iubit ca pe un frate! :sleep:
Lucian mi-e ca un copil... :happy:
...N-am avut noroc si eu de un BARBAT la viata mea!" :w00t:
* * *
Nascuta la Bucuresti pe 12 august 1913, Clody Bertola a absolvit cursurile Conservatorului de Arta Dramatica si a avut o exceptionala cariera teatrala la Teatrul Bulandra, scena care a consacrat-o si unde a obtinut cele mai mari succese. Emil Botta, marele coleg si poet, o numea "o regina a contrastelor". Cine a vazut-o in
"Ioana d'Arc" sau in
"Elizabeta, regina Angliei", alaturi de alt genial interpret - Toma Caragiu, nu o va uita niciodata. Lucian Pintilie spunea despre Clody Bertola: "Fecioara exemplara, intruchipare scolaresc exemplara de cumintenie, spiritualitate si puritate - iat-o peste ani, scandalizand Bucurestiul burghez si mitocanesc prin libertinajul ei". In cinematografie actrita nu a prea avut noroc. Doar cinci filme in 20 de ani. Primul film a fost, in 1957, co-productia romano-franceza
"Ciulinii Baraganului", in regia lui Louis Daquin. Au urmat
"Facerea lumii" de Gheorghe Vitanidis,
"Felix si Otilia" de Iulian Mihu, in 1971, apoi
"Ciprian Porumbescu" de acelasi Vitanidis, in 1972, si
"Profetul, aurul si ardelenii" de Dan Pita in 1977. Cariera actritei a fost amplu evocata in volumul
"La vie en rose" de Ludmila Patlanjoglu. Modelul vietii si al unei cariere teatrale stralucite reprezentat de marea actrita ramane mereu viu.
Sursa:
http://membres.lycos.fr/mariateslaru...=2&art_ind=188