|
Meet John Doe 9/10. Inainte sa intru pe forumul CineMagia nu credeam ca un film din 1941 ma va tine cu sufletul la gura si va fi mai interesant ca unul din 2007. Un film ce curge sanatos si natural inainte fara sa dea inapoi deloc, creste exponential si transcede de la comedie la drama cu o dezinvoltura si o indemanare laudabila.
Ideea e cea mai puternica. O ziarista vazandu-se o posibila victima a unui sistem capitalist scrie din disperare o pseudo-scrisoare despre un barbat ce vrea sa se sinucida in Ajun de Craciun. Succesul pe care il are aduce posibili candidati la "rolul" de John Doe dintre care se detaseaza Gary Cooper - actorul ideal pt acest personaj fatalist.
Amuzant teribil prin personajul traumatizat de "Inrobitii" unui sistem, filmul creste exponential riscand sa se incline intr-o parte sau in alta, a fortarii scenariului dar nu o face, gratier plot-point-urilor mai mult decat inteligibile: tulburatoare!
"Cunosc sentimentul. Aproape toata viata am fost singur si flamand.", acesta este John Doe, cel in care ne regasim cu totii socandu-ne prin actualitatea zilei de azi din Romania si nu numai, semnalul de alarma al unui capitalism pe cat de atragator, pe atat de imperfect ma duce cu gandul la cartea de doctrine economice din facultate ce credeam ca nu va insemna mare lucru in viata in afara textelor aride. Desi comedia arunca pozitivul si speranta ostentativ prin unitatea utopica indusa de reclamatia impotriva stadiului in care a a ajuns civilizatia, observam azi dupa 60 de ani ca actualitatea este de-a dreptul infioratoare amintind retrograd de Chuck Palahniuk cu apocalipticul mesaj. Din advertisingul inselator, puterea presei: cum poti manipula masele prin evocarea si exploatarea nevoilor lor, metamorfozeaza in politic fara scrupule. Dar de s-ar opri aici! Nu! Continua prin deliciul repliclor spre punctuld e unde eroul nu mai poate da inapoi: John, cel real, devine legat si ireversibil de cameleonicul joc social ce incantase masele, urmeaza sa capete valente profunde, anti-comedie, de drama psiho-scociala unde The Character: Gloata, ajunge din simplu cititor mintit o vietate devoratoare prin simbioza asemenea statului leviatanic al lui Kafka. Atunci cand jurnalista vrea sa-l ajute la ultimul sau discurs, Ordinul Justitiei o impiedica si-i sta-n cale la propriu. Inevitabilul esec al demascarii eroului, surprins printr-o replica religioasa se prabuseste intr-un final al sacrificiului pentru crezul utopic, eroul ramane sa traiasca pentru tot restul vietii imbibat si devorat de acest sistem infect si greu mirositor.
|