[silver_boy]

Revoluþia lui Adi de la doi
de Florin NEGRUÞIU | Gandul 22 DECEMBRIE 2007

"In decembrie 1989, blocul nostru ºi-a dat din plin tributul lui de sânge. Adi de la etajul doi s-a dus în centru sã vadã Revoluþia ºi a murit împuºcat. Azi ºade pe aleea eroilor, strãjuit de clãdirile impozante ale Poºtei, Teatrului municipal ºi Prefecturii din Braºov.

Adi de la doi a murit ca un prost. Dacã ar fi stat ca ceilalþi acasã azi ar fi avut 31 de ani ºi ar fi fost... Ce ar fi fost? Ce s-ar fi ales de el? Adi - nebunul vesel, bãtãuºul simpatic, portarul-atacant al echipei noastre de fotbal ºi riºcar redutabil. Ar fi plecat pe vas, ca Cipanu de la patru? Ar fi emigrat în Canada, ca Mãgduþa de la parter, sau naiba ºtie unde în America de Sud, ca Cioarã de la cinci? Ar fi filmat nunþi în Florida, precum Cristi de la zece? S-ar fi mutat la dracu-n praznic, dincolo de linia feratã, în cartierul Tractorul, ca Sicã de la scara C? Sau ar fi ajuns instructor auto, ca Ciobi de la unu, care, de bunã seamã mai patriot decât noi, a rãmas acasã? Ar fi rezistat el în lumea asta sau ºi-ar fi luat câmpii, aruncându-se-n gol de pe marginea balconului, ca Florinel de la opt?

Dacã ar fi trãit, Adi n-ar fi citit ce a scris azi despre el Florin de la patru. Lucrurile astea nu l-ar fi interesat. Presa, politica, alegerile l-ar fi lãsat rece. Nu ºi-ar fi exercitat niciodatã dreptul fundamental, pentru cã a învãþat din primele zile de ºcoalã, când îl scoteau la careu pentru indisciplinã, cã nimeni n-o sã facã nimic pentru el. ªi-atunci, de ce sã se deranjeze sã le dea votul? Nu l-ai fi prins azi pe la vreun simpozion despre Revoluþie. Ar fi rãmas cu gura cãscatã auzindu-l pe Ion Iliescu spunând cã Revoluþia „a produs schimbãri structurale, fundamentale, care au dat o nouã fizionomie societãþii româneºti” ºi apoi ar fi ºters-o, cum fãcea pe vremuri când tovarãºa începea la fel ºedinþa cu pionierii. Cãci îl fãcuserã ºi pe el pionier, cã aºa trebuia, dar în seria a doua. Dacã Adi ar mai fi trãit, nu s-ar fi opintit sã înþeleagã nici mãcar idealul pentru care au spus ei cã ºi-a dat viaþa. Condamnarea comunismului i s-ar fi pãrut o chestiune neimportantã, în fond îl condamnaserãm noi destul în faþa blocului, când spuneam bancuri cu Ceaºcã ºi cu Leana sau când îi pictam mustaþã lu’ Toa’ºu în manualul de românã. N-ar fi avut nevoie de Institutul Revoluþiei Române, nici de Raportul Tismãneanu, nici de conducãtori ºi politicieni ºi, tare mi-e, cã nici mãcar de România. Nu l-ar fi interesat, pentru cã asta nu era lumea lui, era lumea lor ºi lumea lor n-avea nicio legãturã cu blocul nostru.

Adevãrul de la Revoluþie. Este o sintagmã golitã de orice conþinut, pe care o tot auzim în gura aceloraºi fruntaºi politici pe care Istoria i-a ales în zilele lui 21-22, acum 18 ani. Sã-i lãsãm pe revoluþionarii cu certificat ºi cu privilegii cu Adevãrul lor. Ce mai pot spune în plus Ion Iliescu, Claudiu Iordache, Petre Roman sau Cazimir Ionescu?! Nu e de mirare cã simpozionul þinut ieri de Institutul Revoluþiei Române n-a reuºit, nici de aceastã datã, sã-i strângã pe participanþi în jurul aceluiaºi mare ºi fãrã de tãgadã Adevãr.

Vã invit, în schimb, sã ne povestim mai jos adevãrurile noastre, micile adevãruri despre Revoluþie. Sã retrãim o istorie micã, la firul ierbii, despre ultimele zile din comunism. În fond, pe Adi nu cred cã l-ar fi interesat neapãrat cine-a tras în noi, Armata sau Securitatea, ci cum naiba s-a rãtãcit glonþul ãla taman în plãmânul lui?!"

n.m.
Dumnezeule cum trece timpul...parca mai ieri urcam scarile blocului doua cate doua, cu inima batand sa-mi sparga pieptul, abia indraznind sa respir in tacerea de mormant a imobilului ( niciodata blocul n-a tacut asa) in vreme ce soarele, irizand imensele geamuri ale balcoanelor, facea ca fiecare etaj sa arate ca un acvariu de lumina...asa e, in amintire, ziua Revolutiei...ca o poveste ...ahh si bucuria, bucuria fara seaman, unica, irepetabila, astrala, pe care o simteam zvagnind in mine, pulsand ritmic, o data cu tipatul interior pe care mi-l inabuseam in gatlej: A fugit Ceausescu, suntem LIBERI...A fugit Ceausescu...suntem LIBERI...
scriu randurile astea in timp ce beau o Coca-Cola, simt in mine o tristete uscata, adanca ca un abis, si ma gandesc la ...Ady de la 2 .