S-a notat
.
Mario Vargas Llosa - Orgia perpetua
"Singurul mod de a face existenta suportabila este sa te pierzi in literatura ca intr-o orgie perpetua" - cuvinte frumoase ale lui Flaubert, puse drept motto de admiratorul sau.
Citandu-l pe Oscar Wilde ("moartea lui Lucien Rubempre e marea drama a vietii mele"), Llosa afirma ca te poti indragosti de personaje; fiintele reale au un avantaj zdrobitor fata de cele imaginare cand se afla langa tine dar cand sunt doar amintiri, nu poti face cu usurinta distinctia intre ele; pe deasupra, un personaj are avantajul ca poate fi regasit mereu, ca intotdeauna va avea acelasi comportament, iti este fidel.
Llosa isi declara de la inceput dragostea eterna fata de Emma Bovary; incearca sa defineasca farmecul ei, al cartii (constructie riguroasa, simetrica, definitiva; trasaturi care il fascineaza: revolta, violenta, melodrama si sexul - elemente intalnite si in cartile sale). Citate esentiale din corespondenta lui Flaubert, Salammbo nesemnificativa pentru peruan, "enormitatea lui Henry James: Educatia sentimentala nu prezinta nici un interes".
Urmeaza o analiza a tehnicii lui Flaubert:
- personificarea obiectelor (sapca lui Charles, imbracamintea nuntasilor, cultul botinelor etc) si prezentarea lor in perechi (doua borcane in vitrina lui Homais, doua cruci etc) - o "lume binara"
- 4 tipuri de timp: singular, circular (acel timp in care personajele evolueaza indefinit: "Charles facea vizite incepand cu ora 6" etc), imobil si imaginar (actiuni imaginate de personaje: Homais isi inchipuie ce fac studentii in Paris - vizite la actrite, chefuri; Leon isi deseneaza in minte apartamentul ideal cu "2 florete incrucisate si un cap de mort deasupra semineului", Emma viseaza la o cabrioleta cu un groom).
- s-a remarcat ca Flaubert foloseste cursivele cand utilizeaza regionalisme, clisee, locuri comune, citand practic din burghez cum citezi dintr-o opera; Llosa subliniaza faptul ca aceste cursive se folosesc pt a implementa stilul indirect liber, singura inovatie a lui Flaubert: o fraza e inceputa de autor, continuata de personaj, terminata de autor: "mos Roualt o scuza in sinea sa, spunand ca nu e facuta pt agricultura,
indeletnicire blestemata, ca doar nu s-au vazut milionari in ea!"; "Bovary tatal nu voia atata invatatura, stiind ca
un barbat isi croieste singur drum in viata"; acest stil a fost dus la extrem de Llosa, care amesteca in aceeasi fraza ganduri auctoriale, ale personajelor, ale unor discutii din timpuri diferite etc. cum se vede in minunata "Conversatie la Catedrala".
Andrei Kurkov - Moartea pinguinului
- un scriitor e angajat de un ziar pt a alcatui ferparele unor persoane inca in viata; rand pe rand, persoanele incep sa moara, se dovedeste ca exista o grupare mafiota etc etc etc ; carte slaba, de umplutura.
Francois Weyergans - Trei zile cu mama
- impasul unui scriitor, inspiratie secata, lupta cu editorii, mama ca personaj recurent; niste trucuri ieftine de papusi rusesti: scriitorul e Weyergraf, care scrie despre Graffenberg, care scrie despre Weyerstein...un exercitiu destul de facil, niste sclipiri si o lectura agreabila pana constati ca nu se indreapta nicaieri.
Marquez - Cronica unei morti anuntate
- un capitol din "Un veac de singuratate"
Acum, in paralel: Thomas Mann - Doktor Faustus si Thomas Pynchon - V.
f misto citirea in paralel a 2, 3 sau chiar 4 carti...ajungi sa traiesti intr-o lume ciudata, populata de personaje din registre diferite.
Mai urmeaza Umberto Eco - Poeticile lui Joyce si probabil Llosa - Caietele lui Don Rigoberto.