|
Si mie mi-a placut Beowulf...chiar simpatica evolutia lui ca si caracter. Foarte tare mi-a placut tendentiozitatea cu care eroul incearca sa fie demitizat si pe langa asta, autoironia sau autodemitizarea. Exasperarea lui Beowulf ca este obligat, vrea nu vrea, sa fie erou si sa-i intre asta bine in cap, m-a amuzat teribil! Plus componenta sociologica referitoare la nevoia oamenilor de a avea eroi in care sa creada si imposibilitatea de a accepta si viciile unui erou!
La nivel de imagine, grafic, tehnic...intr-adevar, ramane destul de comun desi eforturile de a crea acea senzatie de realism presupun ca au fost destul de mari insa fara urmari interesante....probabil ca pentru iubitorii de computer games-uri a fost ca un refresh...cred insa ca efectele speciale folosite si modul in care este filmat pe alocuri (adica toata scena cu podul care se prabusea sub loviturile dragonului, sau zborul lui beowulf agatzat de dragon etc), naiv sau cliseic, mi se pare ca nu face decat sa sustina atmosfera de legenda, incurajand fabulosul, imposibilul, miraculosul.
In schimb mi s-a parut extrem de nesuferit Grandel...oh, ce personaj enervant, m-a calcat pe nervi, spre deosebire de dragon, care chiar semana cu tatal lui, voinic, neinfricat, aparent invincibil. De altfel, dragonii sunt o specie foaaarte aparte de "monstri" pe care eu ii iubesc foarte tare!
:hmm:
|