|
Apropo de diacritice. Unicode, sau orice alt sistem pentru asimilarea alor nostre, încä nu rezolvä toate problemele de tastare într-un mod pe gustul tuturor. Eu, personal, nu-l folosesc la scrisul curent, fiindcä m-am obisnuit cu diacriticele pe alte taste - asa cä la mesajele de forum, prefer cum vezi... Altii, fiecare cu problemele lor. Dar dacä tie ti-e comod sä folosesti un sistem de diacritice compatibil cu forumul, te rog, nu te codi! (Si Leonard le foloseste, si alti câtiva - dar putini, din päcate).
On-topic:
Pärerea mea despre Gäbita e mai complexä. Imediat ce väzusem filmul, când am scris cronica, simteam mai multä compasiune fatä de ea. Apoi, treptat, am ajuns s-o plasez într-o perspectivä mai justä. Totusi, nu o "înfierez", n-o consider atât de "odioasä" ca manipulatoare cum se comenteazä uneori. E drept cä i se pot reprosa multe, ca persoanä, dar consider cä tocmai aici e unul dintre meritele lui Mungiu: nici n-o victimizeazä, nici n-o diabolizeazä - o trateazä cu aceeasi detasare obiectivä care-i este caracteristicä la nivel general.
In aceeasi luminä interpretez si chestia cu restaurantul. Pe de o parte, o femeie care tocmai a pierdut o sarcinä poate avea, într-adevär, un apetit vorace, si mai ales de cärnuri; organismul ei trebuie sä se refacä. Iar Gäbita nu e o fatä eminamente corticalä sau moralä, ci thalamicä si flusturaticä. Desigur, nu e deloc scuzabil cä i se fâlfâie de problemele pe care le cauzeazä celor din jur - dar nici de condamnat nu e. Câte fete, câti oameni, nu sunt ca ea? Nu la un nivel dezastruos, destructiv, criminal - ci exact asa cum vedem aici: mediu, tolerabil, strict uman...
|