|
Filmul „Ingerul necesar” ne arata o tanara pianista – compozitoare nonconformista Ana Coman (Anca Florea), care locuieste singura cuc intr-o casa imensa, decorata minimalist in alb si negru, urmarita de un eventual admirator secret. Ana este obsedata de curatenie, poate si pentru ca sufera de astm, este interiorizata, nu are prieteni, nu isi cunoaste vecinii si nu comunica cu nimeni, decat cu o prietena de conjunctura Kay (Emily Daller) si cu poliþistul Stan (Constantin Florescu) cel care ancheteazã hãituirea artistei. Cu ajutorul unor cadouri impresionante si mesaje ironico-moralizatoare misteriosul admirator reuseste sa o terorizeze pe sensibila Ana, care dupa ce vedem (de doua ori chiar) cat si cum mananca ea de sanatos, ajunge sa devoreze chipsuri.
Pentru construirea senzatiei de manipulare, povestea filmului are multe piste false, scene de umplutura (Ana indreapta un tablou de 5-6 ori), lasand spectatorul sa-si imagineze motivatiile bolnave ale admiratorului sau doamne fereste lasand loc de o eventuala continuare a acestui plictisitor film. Actiunea este plasata intr-un spatiu modern arhitectonic, fara suflet, aseptic pe alocuri si vizibil artificial. De altfel filmul abunda in scene fara substanta, care devin comice prin stangacia situatiei si a dialogurilor putine si stupide; scena in care un asa-zis politist cu camasa scoasa din pantaloni o opreste pe Ana in trafic si apoi scena in care in cautarile politistului Stan pe un drum national apare la un moment dat o caruta plina cu varza, sunt doar cateva exemple de neglijare a detaliilor in acest film penibil de jenant.
In final ingerul atat de necesar (?) pentru Ana, in loc sa se arate isi continua jocul psihologic si aparitia alaturi de Kay nu face decat sa sporeasca misterul ieftin al acestui film care vrea multe, dar reuseste putine.
Daca as fi platit bani pe biletul la acest film (am irosit din pacate o invitatie) cu siguranta as fi cerut banii inapoi.
Totusi cer public acestui Gheorghe Preda sa inapoieze banii primiti de la CNC (adica de la bugetul la care toti contribuabilii mai mult sau mai putin cotizam) pentru ca dupa ce am vazut acest film m-am simtit ca un pagubit Bancorex.
Ce rost are ca CNC-ul sa finanteze filme care nu isi pot scoate costurile de filmare?
|