|
Cum spuneam si ca räspuns la comentariul täu dintr-un alt topic de-aici, mä bucur cä pot contribui la o mai eficientä folosire a timpului (si, de ce nu, la educarea gusturilor cinematografice), dar mä doare sufletul cä sunt atât de multe situatii în care trebuie s-o fac pe asemenea coordonate. Nu zic de comediile contemporane cu adevärat bune, ca "The Simpsons Movie", sau "Ratatouille", nu zic nici de marile nestemate mai vechi, dar nemuritoare, pe care le-avem de la Neil Simon, Billy Wilder, Jacques Tati, Pierre Richard, Louise de Funes - ci mä duc cu gândul la clasicii muti Keystone si Mack Sennett, care le turnau pe bandä: numai tarte de friscä-n muträ, nädragi în vine, si cäzäturi cu cracii-n sus - si te cäcai pe tine de-atâta râs! Aveau HAZ, dom'le! Acum de ce nu se mai poate? De ce ideea de umor a atât de multora e ca, la un party, permianta liceului sä se afume si sä zicä "I wanna fuck you"?
P.S. Ceva neam cu George Modoran, de la Gorjului?
|