|
Pai tocmai acest contrast de care vorbesti, izolarea cvasibenevola a Otiliei intr-un spatiu al convivialitatii si incercarile repetate ale acelor oameni de a o face sa ia parte la buna dispozitie generala starnesc o reactie care poate varia. Acum sa nu crezi ca am izbucnit intr-un hohot de ras zgomotos. A fost mai mult genul de reactie care te ajuta sa-ti depasesti imboldul de a fi iritat, poate putin frustrat(cum de mai poate sta ea aici, cum de nu cedeaza si reuseste sa-si pastreza acel zambet afabil, cum de nimeni nu-si da seama ca ceva e in neregula cu ea, cum se poate ca prietenul ei sa o oblige(ca Bebe de unde si atitudinea ei fata de Adi) sa mimeze fericirea?)
Umorul este in acest caz o forma de toleranta(nu mai stiu cine a zis-o). Te ajuta sa nu-i condamni pe comeseni pt. ca ei nu au nicio vina(sunt si ei un fel de victime-vezi als).
|