Originally Posted by Pitbull:
|
Se poate râde strepezit acolo - de ineptiile älora, de cretinismul lor, de componenta satiricä atroce, comparabilä cu a lui Caragiale (dacä-l privim needulcorat).
|
Nu mi s-a parut ca ar fi fost o discutie cretina; erau cateva perechi de prieteni, adunate la o masa, unde se discutau tot felul de banalitati, niste poante intre vechi amici care se simt bine, conversatie usoara, de masa, foarte fireasca. Am admirat mult aceasta scena, naturaletea mesenilor; mi s-a parut ca forta ei este data de contrastul dintre framantarea Otiliei (de care spectatorul este constient) si banalitatea unor personaje linistite, lipsite in acel moment de orice dramatism; faptul ca nu regizorul nu a ingrosat, nu a satirizat personajele face si mai pregnant acest contrast.