|
Tocmai am vazut si eu premiera la mine-n oras(Focsani). Nu am de gand sa-mi insir impresiile caci nu cred ca as putea aduce un adaos consistent.
Este intr-adevar percutant, tulburator, taios.
O inteleg perfect pe devil_doll care a fost extrem de dezamagita de public. Filmul n-a fost proiectat in cinema, ci intr-o sala cunoscuta drept "casa de cultura"(adaposteste f. multe evenimente ce tin de subcultura da' nu mai conteaza). Foarte multi snobi care nici macar nu si-au pus pe silent telefoanele(am auzit cel putin 5-6 sonerii), in fata mea un grup de patru persoane care a(u) vorbit aproape non-stop(un individ din acest grup chiar a sunat pe cineva in timpul filmului) plus multi alti spectatori care nu respecta nici macar o norma(cu o naturalete, o nesimtire dezarmanta). In sala s-a ras aiurea(exact dupa tiparul remarcat de devil_doll) si la sfarsit nimanui nu prea ii venea sa creada ca filmul s-a terminat asa. Nu s-a aplaudat si asta nu pt. ca lumea a ramas socata, infipta in scaune pt. inca putin timp necesar digestiei intelectuale. Oamenii au plecat cam dezumflati.
In aceste conditii, am putut sa vad totusi filmul patruns de incarcatura sa dramatica. Am zambit amar in multe momente si la scena mesei aniversare chiar am ras(dar nu era rasul meu). Am tacut, am inghitit in sec si am avut momente cand m-am simtit revoltat(mai ales cand Bebe era in cadru). Un moment usor fantastic a fost acela in care in sala s-a auzit un scancet de bebelus( o observasem pe tanara mamica inainte si la final ma intrebam cum se simte).
Cred ca am sa-l vad si maine. Deocamdata pot sa spun ca filmul s-a cuibarit in mine cam ca un fetus care chiar daca nu va mai creste, cu siguranta ca nu va inceta sa palpite.
|