|
Doar ce m_am intors de la filmul asta si nu as tinde sa fiu chiar atat de dura cu el. E clar ca e un film usurel, cam apos, scenariul e intr-adevar foarte nesigur pe el, parca simti screamatul scriitorului de a spune ceva interesant...pe scurt nu are foarte multe capitole la care sa stea bine, dar ce mi_a placut mie cel mai mult este ca filmul insusi pare o poezie (nu vreau sa discut acum calitatea ei), intamplarile decurg cu un oarecare lirism, subliniat de muzica ce nu se opreste niciodata in film...apoi mai sunt cateva "fotografii" minunate care apar pe neasteptate in film, fie portrete ale personajelor, fie tipa in rochie rosie prabusita pe gazon, fie gasca de prieteni stand pe veranda si veselindu_se la masa si pe scaunele de fier vopsite cu albastru....au fost destul de multe cadre interesante, foarte plastice care fac dovada unei oarecare aptitudini sau inclinatii estetice de bun gust...
Desigur, este foarte putin ca dintr_un film intreg, singurele lucruri bune sa fie decat niste imagini...dar numai si pentru treaba asta eu zic ca Banderas promite...
|