|
1987, înainte de Cräciun. Eram regisor secund la "Drumet în calea lupilor", de Vaeni (pentru cine zice: "Da' nu te scrie pe generic!" - am fost numai în perioada de pregätire). Intr-o zi, mä duc în Obor sä caut brad (molid, evident - ca pe vremea aia!)
La locul de brazi, pauzä. Crengi rupte, si oameni asteptând... Ca pe vremea aia: "Poate bagä..." Incep si eu sä mä-nvârtesc prin zonä, asteptând...
Era gheatä pe jos.
La un moment dat, dinspre Colentina, apare un camion cu brazi. Mergea încet, sä nu derapeze. Noi, imediat începem sä ne agitäm. Camionul se apropie, dar nu încetineste; evident, se ducea în alt loc. Dupä el, câteva zeci de oameni, adunati ad-hoc de când îl väzuserä intrând în piatä, alergau în trap usor - cu grijä, sä nu alunece. Hai si noi.
Si pornim dupä camion.
Si merge camionul usurel prin toatä Piata Obor, si noi toti, vreo 50-60 de oameni, în pluton compact, ordonat, alergam în trap märunt si cadentat dupä el: rap, rap, rap, rap, rap, rap...
Pân-a iesit din piatä.
Si s-a dus.
Si s-a tot dus.
Si nu l-am mai väzut niciodatä.
|