|
mmm, da, 'les amours d'astree et de celadon', l-am vazut azi dim la 8.30, dupa kre mi-am acordat o proiectie 'live' cu cel mai bun film d la venezia: venezia itself 8)
cum eu sint un fidel al cinema-ului lui rohmer (d la 'ma nuit chez maud', unu din filmele mele fetish), normal k mi-a placut... maestrul octogenar (kre n-a venit la venezia, dupa cum n-a fost nici la berlin, acu citiva ani, cu minunatul sau 'triple agent') n propune o fabula pastorala delicios d datata - adaptare dupa honore d'urfe (sec 16!) a unei povesti plasate, d fapt, si mai departe in timp - p vremea druizilor (!); s vbeste dspr zei & semizei, suflete & suflete-pereke, amor platonic & amor volaj, actorii (imbracati intr-un fel d camashoaie d in sau cinepa...) mai si cinta, apar nimfe etc etc - totul poate parea ingrozitor d desuet & d fals dk nu ai disponibilitatea & urekea atenta la c vrea sa(-ti) spuna rohmer: anume, faptu k - uneori - ajungi la esenta & adevar prin 'fente' ('feinte' & 'feindre' sint mult folosite in film), adik prin jocuri d mashti & d aparente... asta, p d o parte; p d alta, rohmer cre k a incerkt (si reusit) sa cistige un pariu, acela cu distanta: plasind povestea atit d departe in timp, aparent plina d 'naivitati' etc, esti cu atit mai luat p nepregatite sa simti p pielea ta (tabacita) tushele unor moravuri contemporane, privite (datorita ac dispozitiv d telescopaj temporal) cu o f inteleapta ironie... asadar, avem de-a face cu o fabula filozofik, intr-un mod kre nu e departe d 'negutatoru din venetia' si d citeva alte titluri (kre implik travestiuri) ale marelui will.
in orice caz, dk ai rabdare sa stai toate cele 109 min (eu am avut k si majoritatea spectatorilor din marea sala palalido!) esi rasplatit, in ult 20 min, cu unu din cele mai ekivoce (si kiar kinky!) twisturi, incredibil d 'actual', & cu unu din cele mai adorabile & surprinzatoare finaluri - aplaudat cu (con)simtire d public. bravo, batrine! :happy:
|