s-a giugiulit Leung cu Cheung in Happy Together, dar erau chestii extrem de soft, nimic comparabil cu ce este in Lust, Caution
vazut azi-noapte Michael Clayton, ultimul George Clooney/primul Tony Gilroy. Absolut horror, cred ca m-am uitat la ceas de cel putin 20 de ori. La conferinta de presa, regizorul (si clooney, de fapt) tot bateau inainte ca au vrut sa arate angajatul pe post inalt din marile corporatii, asa narcisisti si workoholici cum sunt ei, dar au nimerit prost: n-au reusit nici macar o secunda sa ma faca sa-mi pese de toata menajeria aia de avocati schizofrenici asortati cu tragice istorii de familie. Clooney a fost exact ca in Syriana, exact ca in Good night and good luck, egal si neinteresant, iar ceilalti actori au facut tot ce-au putut, dar n-au reusit sa ridice acest thriller avocatesc la rangul de film bun. Pacat de timpul lor.
De dimineata vazut (of, sa recunosc?) The Nanny Diaries. Horror. Ce te poti astepta de la un film care incearca sa te convinga ca o absolventa de colegiu se angajeaza dadaca numai pentru ca numele ei, Annie, este confundat cu 'nanny' de catre o bogatanca (Laura Linney). De la acest inceput streveziu lucrurile nu se imbunatesc deloc, nici cand intra in scena Paul Giamatti sau Chris Evans. Filmul are momente bune, dar nu suficient incat sa pierzi 2 ore cu el. Iar Johansson si Evans stiu foarte bine asta, pentru ca nici n-au catadicsit sa vina ca sa-l sustina la conferinta de presa.
Sleuth. Trebuia sa NU ma documentez pentru filmul asta si prin urmare sa NU vad originalul din 1972. Oricat s-ar lauda Branagh (foarte simpatici Law si Caine la conferinta de presa), Sleuth 2007 NU este chiar atat de diferit de original, cu tot twist-ul gay cu care a vrut el sa rupa gura lumii. Jucat impecabil (mai putin Law, care exagereaza la un moment dat), cu o scenografie prea incarcata, dialoguri explozive, Sleuth sta in picioare, dar NUMAI DACA nu ati vazut originalul.
Urmeaza Redacted al lui Brian de Palma si In the Valley of Elah al lui Paul Haggis.