haide, leo, nu mai fi rau si du-te la Lust, Caution, ca ala sigur o sa-ti placa mai mult. Si nu ma refer deloc la scenele de sex, care i-au cam innebunit pe jurnalisti (numai despre asta intrebau la conferinta de presa), ci la atmosfera, la subiect si la chimia coroziva dintra Tony Leung (veteranul inca tanar al cinema-ului asiatic) si debutanta Tang Wei, noua Maggie Cheung a Asiei.
Frumos filmul lui Lee, sigur o sa ia ceva, poate repeta performanta lui BM. Si eu i-as si lui Tony Leung. Singura problema e ca daca filmul ia o Coppa Volpi, e descalificat la Leii mari si viceversa.
Dau copy-paste mai jos la cronica pe care am scris-o pentru homepage:
Ora 22.30. Daca nu as fi super fan Tony Leung, probabil ca as ezita sa intru la Lust, Caution al lui Ang Lee, un film de peste doua ore si jumatate, pe care as vrea sa-l urmaresc cu fiecare neuron alert si nu picotind dupa o zi extrem de plina. Dar este ultima sansa de a vedea filmul inainte de conferinta de presa, prin urmare fac coada la Palalido. Un italian ma intreaba ce stiu despre film si-i zic de ultima stire aparuta pe Cinemagia: scenele incendiare de sex au facut ca filmul sa nu poata fi vizionat de tineri sub 17 ani neinsotiti de un adult.
Nici nu mai tin minte cand am vazut ultima oara sex atat de salbatic pe pelicula. Intr-adevar, ceea ce fac Tony Leung si Wei Tang in pat este foarte, foarte, foarte aproape de porno. Se vede aproape tot si alunecam putin si in sado-maso. Wei Tang arata absolut superb (la cum se misca imi aminteste de frumoasa Maggie Cheung, actrita mea chineza favorita, alaturi de Gong Li), iar Tony Leung, daca se poate spune asa, se misca foarte bine. Iar lupta din pat este foarte bine dublata de lupta din afara patului.
Pentru ca Domnul Yee este un politician uns cu toate alifiile, care colaboreaza pe fata cu inamicul japonez, intr-un Shanghai al anilor '40, afectat de al doilea Razboi Mondial. In vremuri de inflacarari eroice, un grup de studenti pune in scena la facultate o piesa mustind de patriotism, care impresioneaza publicul si-l ridica in picioare sa scandeze lozinci pro-China. Constienti ca pot face mai mult, tinerii organizeaza o celula de rezistenta al carei principal scop este asasinarea domnului Yee, cu Wang Jiazhi (frumoasa Wei Tang) pe post de momeala. Fata ajunge in casa domnului Yee, se imprieteneste cu sotia lui si ulterior il seduce pe puternicul oficial, acum ocupant al unei functii si mai importante in guvernul chinez. Dar Jiazhi are astfel acces si la o alta latura a personalitatii lui Yee, genial interpretat de Tony Leung, iar scopurile ei pana atunci teoretice incep sa se clatine sub povara realitatii si-a apropierii crescande de Yee. Ang Lee ghideaza foarte bine aceasta evolutie de la teoretic (celula de rezistenta versus politicianul corupt) la practic (hotarata Jiazhi versus tacutul domn Yee, in pat, in masina, pe strada, schimband rezervate priviri), compunand o replica la recentul Zwartboek (Lista neagra, prezentat de olandezul Paul Verhoeven anul trecut tot la Venetia), cu un fascinant parfum exotic. Numai ca Ang Lee alege calea pe care o cunoaste cel mai bine: nu pe cea a spectaculosului, ci pe cea a finei psihologii, a umanului bine ascuns in hatisul format de dorinta si planul minutios, de sentimente si datorie, de apropierea fizica si teoretica departare a agendelor politice.
Thriller erotic (ce film si-a mai meritat acest titlu de la Basic Instinct incoace?), Lust, Caution isi gradeaza inspirat erotismul, ajungand la insuportabil si socant. Cu momente de fantastic erotism tacut in In the Mood for Love, Leung este perfect pentru mult mai extravertitul Yee (cel putin din punct de vedere sexual) si cu siguranta o sa fie avut in vizor pentru o Coppa Volpi. Ang Lee reuseste focuri de artificii (da, acele focuri de artificii) din priviri si scurte atingeri, de-abia tarziu in cele 153 de minute ale filmului ajungandu-se la sexul explicit, total, lipsit de bariere vestimentare sau psihologice.
Cu siguranta motiv de scandal in ochii publicului mai pudibond, Lust, Caution trebuie privit cu ochii deschisi, mai deschisi decat obicei, pentru a vedea dincolo de epiderme si penetrari, in inimile bantuite de dorinta si de inhibitoare precautii ale protagonistilor. Neaparat de vazut.
Si postul de pe blog:
Scuipatul in palma sau sexul pe bune?
In camera e intuneric, avantaj de hotel venetian, ale carui obloane intrerup brusc goana oricarui foton zglobiu. Si cand in camera e intuneric, la ce altceva sa te gandesti daca nu la sex, mai ales cand Lust, Caution al lui Ang Lee ti-e atat de proaspat in minte?
Acum s-o zic pe sleau: nu era nevoie de asa sex torid. E de ajuns sa stii ca Jiazhi vrea sa-l omoare pe Yee, ca sa-ti dai seama ca fata se sacrifica atunci cand Yee o ia in toate felurile. Dar se pare ca Ang Lee a facut in Lust, Caution ce n-a putut sa faca in Brokeback Mountain. De-abia la scena din cort, cand Heath Ledger il intoarce cu spatele pe Gyllenhaall si-si scuipa in palma ca sa purceada la fapte, filmul a devenit real pentru mine. Ledger nu mai era frumuselul Ledger, Gyllenhaal nu mai era “ala din Donnie Darko”: oamenii aia erau doi barbati care si-o trageau, dupa ce au petrecut luni de zile singuri pe coclauri, atrasi unul de celalalt, indragostiti. Era REAL si eram total pregatit pentru ce urma sa se intample. (Tot atunci am si retinut o data pentru totdeauna cum se scrie Gyllenhaal, chiar daca nici acum nu sunt in stare sa-i pronunt corect numele
)
In Lust, Caution in schimb nu era nevoie de asa ceva. Ajuta foarte mult, intr-adevar, ca sa-ti dai seama de chimia coroziva a personajelor, ale caror trasaturi primare raman pentru multa vreme pe cat de antagonice, pe atat de evidente, ingrosate (el politician colaborationist, ea luptatoare pentru marea China). Sexul egalizator, ba chiar daramator de pozitii (el devine sclav ramanand stapan, ea conduce cu regiunea mediana si-l “sapa” pe el pornind nu de la creier, ci de la aceeasi regiune mediana) e folosit de Lee pentru a soca si pentru a face istorie. Ce s-a intamplat in 2005 cu Brokeback Mountain se va intampla anul acesta cu Lust, Caution, poate nu cu acelasi efect in ceea ce priveste Leul de Aur, dar cu siguranta cu acelasi efect pentru ochiul avid de surprize al spectatorului.
Tony Leung si Tang Wei au avut un curaj fantastic: el, cel mai cool actor asiatic, prezent in distributia unor filme care au facut istorie (vezi In the Mood for Love) sau hiper profit (vezi Internal Affairs sau comedioarele), ea, o necunoscuta aflata la primul rol pentru marele ecran. Totul de pierdut si nimic de pierdut. Este uimitor cat de putin se ia in serios Tony Leung, genul acela de actor deja devenit legenda (daca nu la nivel mondial, macar la nivel asiatic) si care are cu toate acestea curajul sa riste total. Si-i iese perfect…