|
Poate daca renuntam pentru o clipa sa privim evenimentele din IL dintr-o perspectiva narativa si incercam sa il vedem dintr-o perspectiva onirica (atit de familiara universului lui David Lynch), lucrurile capata un alt inteles. Daca luam in considerare faptul ca, la fel ca si in cazul unui vis, notiunea timpului nu pare sa mai aiba prea mare importanta, asemanarea e si mai evidenta.
Cit priveste asa numita aura Lynch, sint de parere ca e mai prezenta aici decit niciodata. Aspectul fragmentat al imaginilor, care par, in anumite momente, ca se dezintegreaza chiar in timp ce le privim, constituie o metafora perfecta pentru dezintegrarea psihica a personajului principal.
Multe din secventele captate aici in digital sint la fel de graitoare si de caracteristice stilului Lynch precum atitea altele imortalizate pe celuloid in trecut. Exista citeva secvente de-a dreptul fabuloase in film, cireasa de pe tort, dupa parerea mea, constituind-o cea mai ciudata punere in scena a piesei The Locomotion vazuta vreodata pe pelicula.
Referitor la aparentul aspect haotic al secventelor, care nu par sa aiba vreo legatura intre ele, cred ca unul dintre elementele care le tine unite si le da un sens este insasi interpretarea Laurei Dern, prezenta pe ecran in aproape toate secventele. Mi se pare strigator la cer pur si simplu faptul ca nu a primit macar o nominalizare la Oscar, fapt ce dovedeste, daca mai era nevoie, cit de lipsita de sens a devenit aceasta ceremonie.
Inland Empire constituie o intoarcere la epoca Eraserhead, avind in comun cu acesta inovatia, indrazneala si inventivitatea.[/quote]
|