Posibilitatea unei insule - Michel Houellebecq
mai buna decat particulele elementare si platforma, michel, in sfarsit, isi asuma un personaj principal mai intelectual de felul lui care ii permite o serie de referinte (cred ca in decurs de 2 pagini dam de schopenhauer, nietzsche, baudelaire si parca mai era unul) la care unii s-ar putea sa stramba din nas pe motiv ca ar fi prea directe, dar eu, unul, saturat de postmodernismul prea cool pentru a-si recunoaste vreun antemergator, le-am gustat din plin.
in schimb, michel e destul de cool ca in anul de gratie 2006 sa-si creeze un personaj care cauta iubire si sa nu fie nici patetic nici penibil. Banuiesc ca nu trebuie sa anunt cu "spoiler" inainte ca nu o gaseste,nu?
